Câtă poezie:

Scopuri Majore
1. Atingerea unui înalt nivel de civilizaţie;
2. Protecţia drepturilor Consumatorilor de Cultură şi Artă;
3. Promovarea concurenţei în domeniul artistic;
4. Evidenţierea publică a nonvalorilor si defavorizarea lor;
5. Protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe;
6. Încurajarea activităţii artistice a oamenilor de artă liberi, precum şi a colectivităţilor culturale şi profesionale;
7. Încadrarea tinerilor din Republica Moldova în procesul de creare a valorilor estetice;
8. Stabilirea unui parteneriat lucrativ şi efectiv, între organele administraţiei publice centrale şi locale ale RM, cu factorii decizionali ai societăţii civile în problemele ce ţin de cultură, artă si civilizaţie;
9. Promovarea valorilor muzicale şi culturale autohtone autentice. Protejarea lor în cadrul proceselor de globalizare economico-culturală și integrare europeană;

Despre dânșii a scris, cu un înalt nivel de civilizație, Hosă. Eu nu pot să adaug decât că spotul video (dreapta-jos) este nonvaloare și vă îndemn, evidențiind-o public, să o defavorizați. Iar ăsta din spot, cu „Nanana-nina-nuna”, mă face să mă tem de amenințătoarea „încadrare a tinerilor din Republica Moldova în procesul de creare a valorilor estetice”. Și, în genere, cei care scriu cu majusculă „Consumatori de Cultură și Artă” îs strașnici oameni cu scopuri majore.

Moldovenii, din frica de a părea prea puțin români, vorbesc o limbă de lemn. Ei „achiziționează” în loc să cumpere, „vizionează” în loc să privească, „se deplasează” în loc să meargă.

Și se tem de calchieri. Îi calchiere din rusă! Vesipizdeț! Calchierile îmbogățesc limba (vezi DEX). Patru milioane de oameni înțeleg că „mi s-a primit” înseamnă „am reușit”; asta se cheamă limbă uzuală. În societățile sănătoase, uzul devine normă — englezii n-au „calchieri”.

Ia mai terminați să vă plângeți pe rusificare. În România nu se traduc sloganurile reclamelor — toate reclamele se termină cu câte o frază în engleză. La noi e mai bine, da. Sloganurile sunt pe românește.

Să revenim la limba vorbită de oamenii sănătoși la minte. Iată un avertisment de pe site-ul lui Pelevin, care apare la încercarea de a copia textul:

Simplu, ca la oameni.

Redacția blogului nostru personal se întristează dându-și seama că, pe timpuri, limba română era simplă și frumoasă — ca în cartea cu care ucid taracanii — „Alte insecte din România” (București, 1928). Pac! Insistăm să citiți articolul până la capăt: