Atenție-atenție! Știri fierbinți din orașul Căinari! În Căinari nu se întâmplă nimic!

Am fost noi (blogherița Vlada și blogherul fără cititori Andrian) duminica asta la Căinari. Scopul acestei vizite-fulger va rămâne secret, chiar și pentru cei trei vizitatori.

Orașul (?) Căinari, fostul centru administrativ al fostului raion Dumbrăveni are site (o fereastră în lume). În rest — nu are nimic.

Este locul perfect pentru a filma un film despre cum s-a terminat cel de-al Treilea Război Mondial. Roboții au fost împușcați, potlogarii. Nevestele își întâmpină eroii:

Indicatorul rutier „loc de parcare a bicicletelor” a fost zărit pentru prima dată în viață, de tustrei. În ansamblu cu un fenomen rar întâlnit în orașul Căinari — locuitor al orașului Căinari:

La Căinari bilingvismul este armonios iar inscripțiile se traduc în limba necesară:

Participanții la absurda expediție intuiesc necesitatea luării tălpășiței. Din păcate, aceștia nu vor reuși să viziteze și mai absura localitate „Homuteanovca” (fotbal, nemții contra englezilor, știți voi). În schimb, vor trece prin Puhoi. Pohui.

În Puhoi oamenii sunt gospodăroși și cu inițiativă, de asta au construit la intrarea în sat un arc, din vagoncă (lambriuri) din plastic și cu ceas. La Puhoi îi veșnic ora 7:14 (ia încearcă și schimbă bateria ceasului). Autorii-gospodari ai ansamblului monumental din plasmas sunt invitați să ardă în iad, cot la cot cu restauratorii bisericii din Căușeni.

Oamenilor gospodari din Puhoi li-i pohui, ei au GPS:

La Chișinău totu-i pe vechi:

Iată așa o istorie interesantă ni s-a întâmplat nouă duminica asta.

Câtă poezie:

Scopuri Majore
1. Atingerea unui înalt nivel de civilizaţie;
2. Protecţia drepturilor Consumatorilor de Cultură şi Artă;
3. Promovarea concurenţei în domeniul artistic;
4. Evidenţierea publică a nonvalorilor si defavorizarea lor;
5. Protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe;
6. Încurajarea activităţii artistice a oamenilor de artă liberi, precum şi a colectivităţilor culturale şi profesionale;
7. Încadrarea tinerilor din Republica Moldova în procesul de creare a valorilor estetice;
8. Stabilirea unui parteneriat lucrativ şi efectiv, între organele administraţiei publice centrale şi locale ale RM, cu factorii decizionali ai societăţii civile în problemele ce ţin de cultură, artă si civilizaţie;
9. Promovarea valorilor muzicale şi culturale autohtone autentice. Protejarea lor în cadrul proceselor de globalizare economico-culturală și integrare europeană;

Despre dânșii a scris, cu un înalt nivel de civilizație, Hosă. Eu nu pot să adaug decât că spotul video (dreapta-jos) este nonvaloare și vă îndemn, evidențiind-o public, să o defavorizați. Iar ăsta din spot, cu „Nanana-nina-nuna”, mă face să mă tem de amenințătoarea „încadrare a tinerilor din Republica Moldova în procesul de creare a valorilor estetice”. Și, în genere, cei care scriu cu majusculă „Consumatori de Cultură și Artă” îs strașnici oameni cu scopuri majore.

Moldovenii, din frica de a părea prea puțin români, vorbesc o limbă de lemn. Ei „achiziționează” în loc să cumpere, „vizionează” în loc să privească, „se deplasează” în loc să meargă.

Și se tem de calchieri. Îi calchiere din rusă! Vesipizdeț! Calchierile îmbogățesc limba (vezi DEX). Patru milioane de oameni înțeleg că „mi s-a primit” înseamnă „am reușit”; asta se cheamă limbă uzuală. În societățile sănătoase, uzul devine normă — englezii n-au „calchieri”.

Ia mai terminați să vă plângeți pe rusificare. În România nu se traduc sloganurile reclamelor — toate reclamele se termină cu câte o frază în engleză. La noi e mai bine, da. Sloganurile sunt pe românește.

Să revenim la limba vorbită de oamenii sănătoși la minte. Iată un avertisment de pe site-ul lui Pelevin, care apare la încercarea de a copia textul:

Simplu, ca la oameni.

Redacția blogului nostru personal se întristează dându-și seama că, pe timpuri, limba română era simplă și frumoasă — ca în cartea cu care ucid taracanii — „Alte insecte din România” (București, 1928). Pac! Insistăm să citiți articolul până la capăt:

.

Iaca şi o variantă mai veche de slogan aici.

Eu dacă fac update la WordPress 3.0, îmi buhnește compul, câștigă Coreea de Nord Campionatul, se pornește Colliderul și cădem în găuri negre toți? Sau îi o chestie obișnuită? Cine mă ajută? Că mă simt ca Belka și Strelka în rachetă. Mulțumesc.

Între timp, cam pe când dădea M1 niște Eurovision, ceva li se întâmplase oamenilor de la AvanteTV (ei au cel mai bravo departament de PR din oraș — în loc să hrănească, ca restul fraierilor, o turmă de imbecili cu masterat la cur papagalizând despre ATL și BTL — ei au cumpărat un marker negru, permanent, și s-au pornit să scrie prin lifturile oamenilor „AvanteTV / tel.: xx-xx-xx”; eu așa m-am abonat la ei; bravo) — păi iată, li s-a blocat ceva în borticica prin care retransmiteau PublikaTV și fix 24 de ore, ecranul televizorului îl retransmitea pe D. Ciorici în toată-i splendoarea și în cămașă în carouri:

Da, eu am prosop cu horboțică pe televizor.

Între timp, adevărul iese la iveală.

Cam asta credem noi despre Eurovision (imaginea se clickuiește):

Tot în ultimul număr al VIP magazin este un supliment cu multe fete dezbrăcate și un calendar cu orarul meciurilor campionatului vuvuzelelor. Mie îmi place Fata-Honduras.

Ce plictiseală în Chișinău. Voi ce mai faceți?