Domeniu dăruit de pațani.
March 25th, 2011

Impact la 90 km/h.

„Luna este ratata daca nu au turnat una (căldare cu zoi — n.n.) si la radacina societatii civile, daca n-au scris macar un rand despre activistii civici care nu stau in fund la monitor ci incearca si chiar le reuseste sa schimbe prejudecati.”
„habar nu ai cu ce se ocupa ONGurile si te limitezi doar la acei copii din scoli care sint invatati sa fie activi si cu initiativa, dar nu inhibati si plictisiti.”
(din comentarii onegiste)

Deja am habar. Chiar le reușește să schimbe prejudecăți. Eu aveam prejudecata că nu poți instala panouri cu multă textăraie la margine de șosea, pentru că la 90 km/h nu vezi nicio brânză. Ba poți. Cu susținerea UNICEF, de la gura copiilor americani.

Dar și stat pe loc, la distanță de cinci metri îți ia ceva timp să citești mesajul cu impact și bucșit cu sustenabilitate. Rămâne să sper că este un proiect de sensibilizare a lucrătorilor benzinăriilor. Atunci e ok.

Panou cu impact. Undeva lângă Bălți. Foto de Tudor Pâslaru.

P. S. Să dea Bojica să nu aibă niciun șofer parte de impact din partea panoului respectiv.

March 14th, 2011

Vrem litere normale. Soluția?

Eu le-am văzut, dimineața, pe drum. Unimedia grăiește despre ele. Sunt panourile apărute azi în Chișinău. Posibil electorale. Ele ne povestesc următoarele:

Ei vor drumuri mai bune.

Eu vreau virgulițe corecte sub „ș” și „ț”. Eu vreau panouri în română, nu în extraterestră.

Oamenii care bagă pula în textul pe care ni-l transmit, sunt incapabili de a repara drumuri.  Eu mă tem de faptele lor.

***

Pentru alde rebeata din tanc: http://en.wikipedia.org/wiki/File:WidespreadWrongUsageOfRomanianDiacritics.PNG

March 4th, 2011

Acest articol — mit sau realitate?

Cică au dat în chioșcuri, după o prea lungă pauză, VIP magazinul nou, cu admirabila Natalia Barbu pe copertă, care are admirabili proaspeți sâni pe piept. Eu am tot respectul pentru femeile care dau târcoale chirurgilor plasticieni, pentru a înfrumuseța mediul ambiant cu sâni rotunzi și poponețe bombate — adevărate femei. Iar inhibatele care își maschează neajunsurile fizice după „feminism” și „emancipare” să-și crească penis, că demult nu-s femei.

***

În ultima pagină — tadaaam! ACEST ARTICOL! Este primul dintr-o serie mai amplă despre viața locuitorilor ONGurilor locale; reprezentanții respectivei faune îi sunt prea bine cunoscuți autorului care, da-da, a luat și el bani pentru ținut de seminare, desenat de postere, machetat de broșuri și filmat de spoturi, toate pentru proiecte cu scop nobil. Și recunoaște că sunt și ciori albe în mediul ongist, care îs oameni de treabă. Dar despre ONGuri — sau de rău, sau nimic. Vizionare plăcută.

***

Eu am să povestesc, totuși, mâine-poimâine, cum m-am jurat că-s român. La Consulat. Mâine-poimâine.

March 2nd, 2011

Buldozerul necesar.

Eu turb când dau de fotografii despre cum a fost Chișinăul:

și despre ce a rămas din Chișinău:

E fostul cinematograf „Șipca”, în care am privit Хон Гиль Дон de 17 ori.

Acum e casă de rugăciuni. Cenușie, tristă, împrejmuită cu gard, cârpită cu termopan și cu reclamă despre Dumnezeu, în față.

Hristosul mamei voastre, rugați-vă să nu mă pricep a conduce buldozer, vreodată.

.

P. S. Ah, da. Azi m-am jurat că-s român. Detalii picante — mâine. Sau poimâine.

*Imagini de pe http://oldchisinau.com.

This work is licensed under GPL - 2009 | Powered by Wordpress using the theme aav1