Mie nu știu cum mi-i totuna de Muruianu și de bronzul lui. Chiar mă doare într-un loc că s-a hodinit pe niște insule despre care abia de-am auzit, deși, proletarul din mine își mușcă coatele.

Dar iată că ieri, Andrian îmi arătă niște linkuri. Ele îs din gazeta „Universitatea”. Și pentru că la timpul meu am fost concediat de acolo, împreună cu altă lume de treabă, alde rectoratul aducând în loc o echipă de oligofreni, mă doare oleacă. Echipa, pe semne îi dă zor și până azi.

Textele aparțin tinerei Mihaela Muruianu, și noi nu avem decât să presupunem că este tipa care îl învață pe tat-so să mânuiască fotoaparatul:

Așadar, tadaaaam!

A gândi independent, a fi tu însuţi, a-ţi crea propriile concepţii despre viaţă, a nu fi indiferent faţă de fenomenele care nu arareori ne afecteză conştiinţa, demnitatea, personalitatea. Iată doar căteva din raţionamentele pe care autoarea acestui inspirat articol ni le oferă spre meditaţie.

http://www.usm.md/ziar/?cat=1910

Și asta:

Cu toţii avem dreptul la o şansă, important este să prindem semnalele pe care ni le trimite propriul corp şi universul ce ne înconjoară şi să calculăm corect vectorul deplasării noastre prin viaţă.

http://www.usm.md/ziar/?cat=2203

Pe mine mă surprinde înălțimea de la care domnișoara respectivă tratează cititorii. Da, și borșul din capul dumneaei.

Turbată jurnalistă. Eu nu am înțeles nicio pulă.