Fiecare cetățean este obligat, măcar o dată în viață, să filmeze așa o reclamă:
Cetățeanului i se pune-n față o misiune tare simplă: să arate altor cetățeni un oraș frumos, bucșit cu oameni simpatici și zâmbăreți. Chestia cu oamenii mai treacă-meargă; faci un casting și din patru milioane te alegi cu o mână de actori.
Cu orașul e mai greu. Prima idee care-ți vine în cap este să filmezi în Cernăuți. Dar clientul spune că berea despre care-i reclama se cheamă „Chișinău”, nu Черновцы Светлое. Упс.
Filmatul în Chișinău este un chin. N-a mai rămas niciun colț drăguț în oraș. Și dacă a mai și rămas, este acoperit de vreun panou despre fantasticeschie schidchi.
Eu cred că nu putoarea de la Muncești este (sau a fost — aici părerile se cam împart) problema numărul unu a Chișinăului. Putoarea este observată de mai multă lume. Moldovenii știu cum miroase o floare și știu cum pute toaleta de la țară. Deci pot face comparație. Și aleg să miroase flori, că e mai frumos. Moldovenii știu cum arată Chișinăul. Și pentru că n-au prea văzut alte orașe, cred că orașul nostru este frumos. O sulă.
Păi iată, problema numărul unu a Chișinăului este poluarea vizuală (gunoiul vizual îi cel care se îngălbenește):
Nu-i de mirare, într-un oraș care-și întâmpină oaspeții cu POLICARBONAT:
Puținele clădiri frumoase sunt ornate cu pușcăriași americani. Cât era Angela Gonța aninată pe casa asta, mai trecea-mergea. Dar acum îs unu, două, trei… Opt! Opt panouri fix sub coasta Primarului Genial al Capitalei:
Faptul că oamenii se cătăie pe balonaș aduce oleacă a civilizație:
Floricica zâmbăreață bucură ochiul. Senzație călcată-n picioare de Bomba și Huiomba cu butcele lor hidoase:
Speranța căderii coaielor autorului acestui curcubeu va muri ultima, în sufletul meu. Curcubeu cu Doctor Haus. Iobanavrot.
Absorbit de crâncena luptă cu alde mafiozi, dl Mocanu uită să parcheze regulamentar și își trântește X-nuștiudecare fix în mijlocul intersecției. Komissar Catani n-ar face așa, domnule Mocanu.
Proprietara acestei drăgălășenii de mașină m-a informat, cu pronunție provincială nordică, că este orașul ei și de asta parchează unde vrea. În stație, de pildă. Oameni și locuri dragi:
Cu fiecare an se face tot mai greu să filmezi în Chișinău. Uitați-vă la oricare din pozele de mai sus. Măcar și la ultima: Zernoff – Moldcell – Colaci la comandă. Așa că dacă aveți de filmat frumuseți urbane, intrați, sunați, întrebați. La anul va fi târziu. Serios.
***
Apropo.
Singurul panou care bucură ochiul, în oraș, este acesta:
Îi despre anim’est, Festivalul Internațional de Film de Animație. Luați și veniți. Și așa nu avem evenimente în Chișinău. Îi păcat să-l ratați și pe ăsta.
