Ta-dam!

Amuș-amuș e Anul Nou. Zurgălăii zăngănesc din ce în ce mai aproape, Moș Gerilă se scarpină pentru ultima dată la ouă, pornind la drum. Țara întreagă răsună a ritmic tăiat de salată Mesnoi — într-un „țac-țac-țac” feeric.

Anul a fost bun. Redacția blogului nostru va evita să enumere grămada de realizări răsărite în anul care pleacă, pentru că nu vă fierbe oala. Vă vom reaminti doar una — blogul în care stați acum este cel mai bun blog al anului 2011. Așa va rămâne și în 2012. Vă promitem. Slovo pațana.

*****

Cadoul de Anul Nou, promis de noi, vine neîntârziat. Aici și acum. Concluzia noastră a fost tare simplă — alde biznesmenii noștri începători preferă să-și creeze profiluri pe Facebook — Ferestre de Calitate added you as a friend — și să joace Farmville, așteptând să le cadă banul din pod.

Adevărații oameni de afaceri însă au participat la ACȚIIEA!!! Iată-i, eroii businessului mic și mijlociu din Moldova!

*****

*****

*****

*****

Bună sara, gheaghe posmotrel.

Eu sunt Ivan Turbinkă. Sunt produsul imaginației unui om bărbos și blând din Humulești (de prin părțile Neamțului), recunoscut de majoritatea datorită bustului de peste drum de butka ceea cu rochii și costume pentru fotografii din parcul Aleea Clasicilor din (cum ziceai neatale că spunea un poet post-postmodern) „cel mai frumos oraș de pe planetă”. Acum îți scriu datorită sforțărilor aproape de a fi culturale a doi prieteni de pe lângă Chișinău, care m-au îndrăgit și au vrut să îmi dea „o nouă viață” (nu te teme, ei nu-s iahoviști). Mai precis, amu îți scriu din partea unuia dintre ei.

Acum nu demult neatale ai lansat pe blog o acțiune prin care dorești să promovezi afaceri mici din țara-mioriței-laie-bucălaie. Nu și iaca.

Eu ca atare nu am încă afacere și, respectiv, nu pot participa ca această manifestație artistico-economică. Dar am pe suflețel altă treabă. Poate că mai serioasă decât afacerea. Dacă o să ai răbdare să cetești mai departe, apoi uite cum stă istorioara. Eu am un vis. Visul ăsta a apărut mai demult, atunci când am început a ceti. Când eram licean și îmi permiteam să cetesc ce vreau și cât vreau. Atunci am înghițit literatură peste literatură până am înțeles: domnul Nietzsche a avut dreptate când a zis în glumă că domnul Kant este amăgitor.

De atunci, discutând seri lungi în atmosferă de bere și gopnici, eu și prietenul meu am vrut să promovăm „un alt sistem de principii și valori” – sistem bazat pe complexitatea simplității gândirii poporale. Ceva de genul „eu îs om si eu sunt drept”. Și nu știu cum în mintea noastră a apărut ideea că acest sistem poate fi promovat printr-un personaj cunoscut de toți sub numele de Ivan Turbinkă. Iar ideile noastre din acest domeniu să fie spuse publicului nu de oameni concreți, care vor vrea să aibă beneficii personale, ci de Ivan, care nu-i trebuie nimic de la viață decât să zică lumii ceva. De aici a și început istoria nouă a lui Ivan Turbinkă – istoria omului care a amăgit Moartea. Sediul lui este aici:

http://ivanturbinka.wordpress.com/ sau http://ivanturbinka.tk/

Acum, gheaghe posmotrele, te întrebi ce ai cu asta?

Păi, e simplu. Aș vrea să îl promovezi puțin pe Ivan. Știu că e cam arogantă dorința, dar vreau să îți aduc de la început ceva argumente. Autorii textelor de pe blogul sus-citat nu caută faimă, prestigiu sau alte bunuri de uns pe pâinea de la micul dejun. Ei vor ca internetul moldovenesc să devină puțin mai altfel, unde dominatoare sunt UNIMEDIEA, știrile ProTăVă cu 10 morți șocați de convorbirile șocante din membrii maimuțăriei centrale, bâcismul mulidovei și plânsetele interminabile despre politică, viață grea și scăderea cursului la ieuro. Autorii tare vor ca utilizatorii internetului din Moldova să înceapă a gândi despre bine, despre frumos, despre dragoste, despre tristețe și viață la-urma-urmei. Autorii nu vor ca aceste teme să fie privilegiate doar în discuțiile pațanilor din dvorik la o pivă, ci și pe spațiile interneturilor.

Iaca și istoria noastră. Tare aș vrea un feedback (cum se zice pe la seminarele noastre organizate cu „susținerea poporului american”). Adică chiar dacă din careva motive nu poți face ceva în acest sens, atunci să ne spui ce putem face pentru a dezvolta acest proiect.

Ivan îți zice mănțămăsc. Sară bună.

*****

http://arinacretu.tumblr.com/

*****

Vseo. Să aveți parte de un și mai bun an, în 2012. Și aveți grijă ce faceți de Anul Nou. Cum l-ați întâlni, așa vă va și fi. Nu fiți singuri de revelion. Aici redacția blogului nostru își exprimă speranța că în viața fiecărui din voi există oameni suficient de dragi, încât să vă fie alături, de sărbătoarea asta.

*****

Țiom. Ne revedem la anul.

În copilărie, regretam mult că în 2000 va veni Sfârșitul Lumii. Cum adică — n-am reușit atâtea lucruri, dar lumea — pac! — și se termină.

La granița lui 2012 mă surprind în aceeași situație. Mai am atâtea de făcut. Și ăștia, „Comitetul Organizatoric”, sau „Administrația”, sau cum s-o mai fi chemând ei acolo, ne anunță că pe doisprezece, luna a doisprezecea, al anului doisprezece, va veni Zvizdețul. Păcat.

Unicul lucru care ne bucură este că a apărut încă un număr al VIP magazin, cu încă o ultimă pagină în el:

Alte felicitări de Anul Nou:

2009: Text-huiext și dizain-pizdain
2010: Cu Anul Nou!

Eu sper că la următoarea plenară a Grupului de Inițiativă se va vota amânarea Sfârșitului Lumii. Îi prea frumos în jur; și acest jur nu poate să se termine așa, pur și simplu. Huiac! — și nu-i. Nu-i cinstit așa.

***

Eu zic să ne împrietenim pe Facebook, până nu-i prea târziu. La mine pe Facebook îi interesant. Serios. http://www.facebook.com/posmotrel

***

Update pentru lumea cu vedere slabă:

Zvizdețul se amână

Este binecunoscut faptul că peste un an va veni Sfârșitul Lumii. Se va întâmpla ca de obicei. Cerul se va întuneca (nori negri, trăsnete, fulgere, alte efecte speciale). Planeta se va clătina într-un ușor tremurici și lustrele din apartamentele noastre vor zăngăni primejdios. Președintele SUA va ține un discurs emoționant, iar Bruce Willis își va încărca pistolul. De undeva, de sus, de după nori, va răsuna o voce nepăsătoare: „Vă mulțumesc pentru atenție”.

Viorel POSMOTREL-MARDARE

Peste mii de ani vor ateriza arheologi extratereștri să recapituleze scurta istorie a civilizației terestre. Vor ajunge și pe pământurile actualei Republici Moldova. Întrebarea mea este: noi ce le arătăm? Academicienii inoplaneteni, ei ce vor dezgropa, cu lopățica și periuța înfipte în tentacule? Un CD cu Igor Cuciuc, o guracăinarului cu foarte bun vin, fără anghidrid, n-am adăugat nimic, numai gustați-l, un covor cu portretul lui Mihai Eminescu și o casetă protevistă cu înregistrarea ședinței Parlamentului? Mă tem să văd portretul-robot al națiunii, rezultat.

Mi s-a întâmplat odată să îmi țiuie urechea, câteva zile la rând. Google-uind „mi se întâmplă să-mi țiuie urechea” am nimerit pe un site unde am aflat că șuieratul din urechi este a a bine, că astfel Cosmosul îmi transmite niște mesaje și că sunt suficient de prost încât să nu le pot descifra. Mai scria acolo că dragostea învinge totul. Când iubești, nu știu cum niște energie bună se duce nu știu unde și de acolo nu știu când se întoarce înapoi. Și te salvezi. Cam așa. Sau ceva de genul. Tot acolo trebuia să cumpăr o brățară din meteorit, care aduce inevitabil bani, erecție și voie bună.

Eu am crezut doar chestia cu brățara și asta cu dragostea (hai să fim serioși, „mesaje din Cosmos”). Și am luat și m-am îndrăgostit, ca să mă salvez (egoistă decizie, recunosc). Dar nu știu ce să fac cu restul omenirii. Sfârșitul Lumii va depinde și de dânșii, oleacă.

Îmi închipui, de pildă, ce se va întâmpla când aleșii poporului își vor iubi poporul. Când nu vor mai merge la lucru doar ca să-și refuleze niște complexe despre dimensiuni. Când vor renunța să-și adauge centimetri mutind, furând, mințind. Când își vor spune că e timpul să construim o țară normală, una cu care să nu ne fie rușine de arheologi. Ăh, zajiviom! Mai ceva ca nemții! Nu-i nevoie decât de un lucru de nimic — să ne iubească.

Sau, de pildă, popii să iubească copiii. Adică să-i iubească în sensul ortodox, nu penal. În loc să facă averi trecătoare, pământești și deșarte, să se ocupe de copiii rămași cu părinți la Italia. Un fotbal, o oră de geografie, un picnic cu ce a mai rămas din pomene, o lecție de viață. Ceva. Multpreasfințiile sunt bune la blestemat televizoarele care le-au învățat pe fetele de la Glodeni să se bată și pe fetele de la Cahul să bea. Dar uită că poporul are cea mai mare încredere în biserică. Au un potențial educativ mult mai mare ca școala. Educația fetelor din televizor depinde de ei. Nu trebuie mult lucru pentru asta. Să iei și să iubești. Oamenii. Atât.

Dar să ne închipuim că moldovenii își iubesc meseriile? A? Fotbalistul să iubească fotbalul și nu baletul pe care îl joacă în 11, doctorul — jurământul dat la facultate, judecătorul — dreptatea, lăcătușul — să învârtească țevi cu cheia de 18, jurnalistul — adevărul și limba română. Și tot așa mai departe. Zajiviom? Mai ceva ca nemții? Mai ceva ca americanii, blin! Dragoste să fie.

Rezumând: cu cât mai mult vom iubi, cu atât mai mari vor fi șansele ca Bojica să se răzgândească și să amâne Marele Zvizdeț. Și atunci vom trăi fericiți Crăciunul, și Crăciunul pe vechi, și lamulțianiul va suna mai altfel, mai tulburător, și viața ne va fi mai dragă, și planeta mai salvată.

Dar s-ar putea să greșesc. La mulți ani.

Biznesmenii moldoveni îs foarte zgârciți când vine vorba de promovarea propriei afaceri. Ei îs buni la promovarea personală — zvârlind bani în a-și lua mașini prea scumpe pentru starea afacerii lor, ca să poată fojgăi mai eclatant pe la deschideri de frizerii și benzinării. Când e vorba însă să-și tragă o reclamă sau un site — se jmotesc.

Iată, de pildă, site-ul firmei care aduce Watermanuri la Chișinău: seamănă mai degrabă cu blogul vreunui ONG „Vatra Strămoșească”. Listele de prețuri în Word îs, în genere, de râs. O altă firmă vinde ceasuri bune cu o reprezentanță pe Internet mai ieftină ca ceasurile „Montana”. Ciudat, dar bancherii moldoveni nu buhnesc de rușine când își răsfoiesc propriile site-uri. Dumnezeu cu ei, cu bancherii.

Este binecunoscut faptul că acest blog este tare citit. Și că se apropie Crăciunul, tot știți. Mulți dintre cititorii mei au mici afaceri. Și vor să se promoveze. Ta-dam! Amu-i amu’! Atenție ACȚIA!

Până la Crăciunul pe nou, redacția blogului nostru va posta GRATUIT orice anunț, în cazul în care vom considera că afacerea voastră este interesantă. Și dacă anunțul va fi interesant. Și tot așa mai departe. Mai pe scurt — trimite anunțul / imaginea / sau ce mai ai tu acolo despre afacerea ta pe poșta noastră — posmotrel(@)yahoo.com și noi om vedea ce om face.

***

Până una-alta, iată două mici afaceri care mi-au plăcut.

HAMALIMD

Ce faci când ai de ridicat un pian la etajul nouă? Corect. Îi cauți pe băieți. Mai ales că dânșii nu se supără, dacă la intrarea în apartament soția te trimite dracului cu tot cu pian — îl coboară înapoi, probleme nu-s.

Băieții în acțiune.

Ei au avut un site, dar văd că le-a expirat domeniul. Au, în schimb, blog și telefoane.

***

AEROLUX

Noi i-am surprins toamna asta, cătăindu-se peste oraș, în balon:

Au site doar în versiune rusească (băi băieți, moldovenii tot vor să zboare!). Te poți da cu balonul deasupra celui mai frumos oraș de pe planetă dacă ai curaj și Internet. Internet ca să intri pe site-ul lor, http://aerolux.md/.

***

Participă la ACȚIA și fă-te cunoscut în Internetul moldovenesc! E șansa ta, tinere!