Pe scurt, că nu-s grafoman.

Ieri Facebookul mi-a închis Facebookul — nici în povești mai mult prilej de jale. (Decât în trista întamplare-a lui Romeo și-a Julietei sale! — nota lui Shakespeare).

Motivele cunoscute sunt două — mațele și țâțele.

Mațele sunt astea din fotografia de mai jos, „raportată” cu rânjet pe buze de unul din friendsii mei mai sensibili. Spectatorul era prevenit — daca are inimă slabă, puță mică sau viermi în cur, să nu privească poza următoare. Viermii s-au făcut auziți — individul apasă „next”, după care se face „dezgustat”, după care apasă „report”. Are ce are cu grădina vecinului. Ca și toți moldovenii, îl mănâncă în cur că nu ud pătlăgelele, că buruianu-i de-un metru, că nu imi pun poartă de metal sudată de Valera-Țiganul.

Cel ce mi-a raportat o altă poză reprezintă un caz mai grav. S-a arătat nemulțumit de publicarea admirabilelor, fermecătoarelor, dulcilor, rotundelor, la urma urmei, țâțe. Ele au fost surprinse pe plaja de la Odesa, în preajma cărora se bronza lume ceva mai multă decât fani ai lui Adrian Ursu pe Facebook. Și totuși, cetățeanul conștiincios apasă „report”. Cui nu-i plac țâțele frumoase? Corect. Popilor, poponarilor și femeilor cu sâni urâți. Și din moment ce printre cei 600 de prieteni nu am popi, iar toate prietenele Facebookului meu sunt dulci zeițe, concluzia este una — fotografia nu a plăcut unui pidaras.

După asta administrația Facebookului a prins a mă avertiza, zilnic, câ îmi sustrage contul. Groaza de prieteni nu se oprea din „raportat”. Doar că ăstora de la Facebook, când văd țâțe, li se face clar motivul raportului. În alte situații e mai greu de explicat. „You know, this is a cool guy from the Opposition, he’s like a saint and someone just made a bad joke about him.”

Contul l-am blocat chiar eu, pentru a scoate tot ce am mai de preț de acolo și a nu reveni niciodată în borta aia de raportori. Ciao.