Mie mi s-a întâmplat să merg cu un taxist care seamănă cu Putin. Vladimir Vladimirovici.

Publika TV a filmat frumos despre taxiști. Din păcate, o propoziție a fost uitată la timp. Să reparăm greșeala.

Un mister rămâne, totuși, de ce fetele de la dispecerat, comunicând interetnic cu șoferii, îi cheamă pe taxiștii cu numărul de ordine 44, pe românește: „patru-patru”. Se spune că e mai ușor să o pronunți, decât pe rusește (sorokcetâre). „Patru-patru, kak slâșite? Skoliko minutocek, Patru-patru?”

***

Taxiștii

Anul Nou. În timp ce o țară întreagă se bucura de sărbătorile de iarnă, în timp ce fiecare din noi încerca să fie сât mai darnic și cât mai bun la inimă, iar toți businessmenii ne surprindeau cu reduceri de prețuri una mai fantastică decât alta, — la colțuri de stradă ne vânau RĂII. Acești răi, îndemnându-ne să dosim gândurile despre reduceri în locuri cât mai inacesibile, au ridicat prețurile de două, trei sau chiar patru ori.

Sunt bunul Sergiu Voloc și astăzi vom vorbi despre răii de taxiști.

Pentru că spectatorii CoolPublika sunt oameni de treabă și deștepți, ei știu că șoferul taxiului, pe românește, se cheamă „taximetrist”. Noi însă îi vom numi „taxiști”, cum e obișnuit moldoveanul. „Taximetrist” sună prea nobil, nu știu cum.

În străvechile timpuri socialiste, taxiul era o instituție aproape intangibilă pentru moldoveni. La fel ca și restaurantul. În timp ce întreaga omenire mergea la restaurant pentru a mânca, omul sovietic frecventa restaurantul doar de sărbători — știți voi — un jubileu, o zi de naștere, o nuntă. Fix așa era treaba și cu taxiurile. Luai un taxi doar în condiții excepționale sau la mari sărbători. Sau, pentru a reveni acasă de la restaurant. Guleati tak guleati!

Cadre filmul „Brilliantovaia ruka” — „sovetskii celovek v bulochnuyu na taxi ne ezdit!”

Tot în acele vremuri, s-au statornicit cele două categorii de taxiști, vii și până astăzi. Cei instituționalizați (de la „Taxopark”, parcul de taxiuri) și cei particulari („ceastnicii”). Și unii, și alții, erau la fel de mofturoși, boală rămasă în breaslă și până astăzi. La ore târzii erai ignorat de mulțimea taxiștilor de stat care se grăbeau spre Taxopark. Și rămâneai față-n față cu ceasnikul, maestru în a jupui de bani. Mândria lor trebuia gâdilită cu calificativul „șef”, iar buzunarul mângâiat cu expresia „два счетчика”, care, în traducere înseamnă „plătesc dublu”. Pentru că taxuiala de sine stătătoare era ilegală, aceștia nu-și ornau mașinile ca tabla de șah. Ci, pur și simplu, montau un beculeț verde deasupra torpedoului. De aici și denumirea de „зеленоглазое такси”. Adică taxi cu ochi verzi.

Fragment cântec „зеленоглазое такси”.

Unicul lucru care s-a schimbat la particularii de astăzi este libertatea. Libertatea de a-și desena ornamente de șah măcar și pe frunte. Calitatea servisului n-a evoluat însă deloc.

Aria de oploșire a acestora se extinde în regiunea celor patru gări ale Chișinăului — Aeroport, Gara feroviară și cele două gări de autobuz. Aici își pândesc ceasnicii victimele — de obicei, călători veniți la ore târzii sau în zori de zi, neîntâlniți de nimeni, cu bagaje grele și fără poftă de viață. Particularul le propune o călătorie până după colț de stradă cu 100 de lei, fără a clipi.

Particularul clasic dispune, de obicei, de un hârb, cândva mândrie a industriei sovietice de mașini. Un „Jiguli Kopeika” (VAZ—2101) sau o Volgă, în cel mai bun caz. Portierele nu se închid, ferestrele nu se deschid, centurile de siguranță nu se prind. Lucrează doar scrumiera, pe care ceasnikul o folosește permanent. În afară de chiștoace de țigară, în mașină mai pute și a răsărită. Apropo, la fel ca și colaboratorii SIS la mitinguri, taxiștii-particulari pot fi localizați după movilele de coji de răsărită în mijlocul cărora își exercită misiunea.

Cele de mai sus nu înseamnă deloc că lucrătorii firmelor de taxi sunt mai breji. Deși, trebuie să recunoaștem, serviciile lor costă mai ieftin.

Contactul cu taxistul începe cu fata grăbită și nepoliticoasă de la dispecerat. Dacă ești în întârziere undeva și ai hotărît să iei taxiul, interlocutoarea te va ține măcar și 15 minute în suspans, cu „молодой человек, мы ищем вам машинку”, după care te va anunța că nu are mașincă. Pentru ca să suni la alt serviciu de taxi și să înțelegi că ești un molodoi celovek care a întârziat deja unde avea de întârziat și tot fără mașincă încă.

Vocea iritantă a dispecerei te va însoți tot drumul. Taxiștii moldoveni au o tradiție ciudată — de a ține stația pornită, ca să poată asculta toate discuțiile dintre colegi și dispecerat. Astfel, călătoria este acompaniată de pârâielile, pocnelile, fâșâielile și foșnelile din eter. În țările din jurul nostru, pentru aste scopuri se folosesc sms-urile. Dar, luând în considerație că stilul muzical preferat al taxiștilor este șansonul, pârâiala din eter devine acceptabilă. Nu-i dați voie în niciun caz să pornească muzica — veți fi invadat de povești despre viața grea și friguroasă din Magadan.

Prescurtarea „taxi” vine de la cuvântul „taximetru”, care înseamnă „aparat pentru înregistrarea sumei de plată, potrivit distanței parcurse”. Mașinile serviciilor de taxi din Chișinău sunt dotate, toate, cu taximetre. A existat așa o dispoziție a Primăriei. Taxistul normal însă nu va porni niciodată taximetrul. Lui nu i-i convenabil. Un singur serviciu de taxi din capitală — 1474 — are contoarele în funcțiune. Restul ignoră statutul de transport public al taxiului. Prețurile pentru o călătorie pot fi neașteptat de mari, susținute de argumentul „știți că s-a scumpit benzina? Știți cât costă litrul?”

Apropo, știți că s-au scumpit videocasetele? Gata, nu mai filmăm.

Firmele de taxi încearcă, periodic, să-și găsească nișa pe piață — unii au șoferi la costum, alții au dispeceri care răspund românește, ceilalți angajează doar șoferițe. Dar pentru că totul este trecător pe lumea asta, la primii șoferii circulă la costum sportiv și în șlapi, la ceilalți dispecerii au revenit la limba rusă iar ultimii angajează șoferi bărbați.

Taxistul este cel mai comod angajat al sectorului public moldovenesc. El va refuza să ia comenzi neatractive — este imposibil să găsești vreunul să te ducă din centru tot în centru, de pildă. Sau să-ți vină cineva la Schinoasa. Este principial important să minți dispecerul când te întreabă încotro mergi. Spune-i că la Botanica. Taxiștilor le place Botanica.

Unul din miturile urbane moldovenești spune că traficul de droguri din țara asta este pusă la cale anume prin rețeaua de taxiști. E cea mai sigură cale de a realiza o tranzacție. Dar asta e o altă poveste.

Sunt Sergiu Voloc și vă reamintesc că de la 1 februarie numerele serviciilor de taxi vor mai adăuga un „patru”.
Приятной поездочки вам и вашим пассажирам vă doresc. Дачия белая, две минуточки. Выходите!

***

Dar eu zic că-i mai bine să vezi o dată, decât să citești de șapte:

***
UPDATE: Site-ul Publika iar gliucește. Iată linkul cu videofailul: http://www.publika.md/editie/_401_1151221.html
Amuș-amuș îi primăvară. Țiom.