Textul de mai jos era scris pentru teleperedaciul CoolPublika de la Publika, dar până la urmă n-am înțeles — le mai trebuie, sau nu. Așa că redacția blogului nostru îl bagă încoa, pentru că scumpii noștri cititori trebuie să afle ADEVĂRUL DESPRE FUMAT.
——————————-
***
Voloc privește prin binoclu Cosmosul. Acolo se cuplează două rachete. Piu-piu-piu. Zemlya-zemlya, ia vas ne slîșu!
Cosmosul. Acum 35 de ani, undeva acolo sus, s-au împerecheat două corăbii cosmice — racheta sovietică „Soiuz — 19” și nava americană „Apollon — 18”. Cei de jos, de pe Pământ, s-au pus pe sărbătorit. Și primul lucru pe care l-au făcut oamenii sovietici împreună cu oamenii americani, a fost scoaterea pe piață a unei noi mărci de țigări — „Soiuz – Apollon”. Acestea au fost primele țigări din URSS fabricate din tutun de la Philip Morris și împachetate în cutie tare. Homo Sovieticus era în culmea fericirii. Dar, ca și tot ce era bun în Uniune, „Soiuz – Apollon” a devenit, în scurt timp, deficit.
Sunt Sergiu Voloc și astăzi vom vorbi despre Cosmos. Despre țigările „Cosmos” și despre fumat în general. Fumatul de țigări.
***
Piața centrală, taraba cu pătlăgele.
În 1492, întors din proaspăt descoperita Americă, Cristofor Columb s-a prezentat în fața reginei Isabella a Spaniei cu o torbă plină de produse alimentare în asortiment: roșii, cartofi, frunze de tutun. Peste noapte, tutunul deveni popular. Cartofii și pătlăgelele nu au trezit niciun interes încă multă vreme — putem presupune că europenii au încercat să le fumeze și pe acestea, dar fără de succes.
Iarba lui Columb a ajuns, în scurt timp și pe meleagurile noastre. În mitologia românească a existat chiar și zeița tutunului și fumatului — „Pâca”, o babă bătrână, neagră, cu nas cârn și ochii umflați — ca și toți fumătorii. Ea avea o mulțime de feciori, agricultori și draci prin cumul, care cultivau tutun — „iarba dracului” sau „tămâia dracului”. De aici, pipa, și mai apoi — țigara, au fost botezate „cădelnița dracului”.
Confortul lui Ivan Turbincă, cel mai de basm rus de la noi, depindea direct de disponibilitatea tutunului într-un loc concret. Evident, în combinație cu votcă, femei și lăutari, Ivan a ales Iadul. Nu și pașol na turbinku!
Sărmanul Dionis al fumătorului Eminescu ar fi dat chiar un regat pentru o țigară. Așa și spunea: „Un regat pentru-o tigară, s-umplu norii de zăpadă cu himere!…” În lipsa regatului, Dionis a rămas fără țigări. Sărmanul.
Tabacul, la noi, din câte vedem, a fost întotdeauna motiv de poezie. Doar aici țigările pot să se numească „Astra”, „Doina”, „Fluieraș”, „Plai”, „Plugarul”. Generatorul principal de plăceri pentru plugari este Combinatul de Tutun din Chișinău, numit în popor, cu duioșie, „Tabacika”.
În anii 90 ai secolului trecut, adică 20 de ani în urmă, abia revenindu-și după criza alcoolului, țara căzu într-o alta — cea a tabacului. Tânărul stat Republica Moldova se trezi neputincios în fața armatei de fumători, iar Tabacika deveni izvorul, secat deja, al tuturor relelor. Proaspeții cetățeni suverani din mediul rural sugeau, de la mic la mare, din mahorcă. Mahorca este frunza de tutun în forma ei brută, proaspăt culeasă și uscată. Orășenii, mai alintați, deprinși cu țigări sousate și aromatizate, au trecut la chiștoace. Imaginea intelectualului ochelarist și la costum, cu diplomatul în mână, căutând mucuri de țigară pe sub pereții caselor nu mira pe nimeni. Același intelectual de oraș intra, fără jenă, în ipostaza bătăușului, la ghereta de la colț; taman când aduceau țigări de vânzare, se închegau cele mai crunte bătăi. Toată lumea striga: „nimeni nu ia mai mult de un cartuș!”. Și luau câte două cartușe. Și mai și luau la bot.
În ajutorul poporului au sărit speculanții. Aceștia vindeau chiștoace la borcan. Un litru de chiștoace costa 3 ruble. În dependență de mărimea chiștocului.
***
Din fericire pentru unii, secolul nostru este oleacă mai douăzeci și unu. Și nimeni nu se mai bate în jurul tarabelor, pentru un pachet de țigări. Deși au dispărut babele-vânzătoare de țigări la bucată, în Chișinău poți cumpăra țigări unde vrei și când vrei. Buticuri cu tabaciok avem la tot pasul, majoritatea — non-stop. Și țigări, drag-doamne, de care vrei. Cele în pachete de culoare roșie sunt mai tari — pentru adevărații cowboys. Moda însă spune că trebuie să fumezi țigări mai slabe, în pachete albastre. Dar cea mai – cea mai modă este să fumezi țigări slims, adică subțiri. Înainte vreme, le fumau doar fetele. Acum acestea sunt preferatele băieților cu pantalonii strânși pe fund, cu coafură ca la Dima Bilan și care beau apă plată cu lămâie, care-i al dracului de sănătoasă.
Tradiția urbană spune că poți cere o țigară, în stradă, fără a fi refuzat. Asta se cheamă „împușcat”. Poți împușca țigări de la oricine, fără a-l răsplăti în vreun fel. Doar mulțumindu-i verbal: dacă-i rus, nu-i spune niciodată „spasibo” pentru o țigară, ci „blagodariu”. Pentru că „за спасибо бьют красиво”. Traducerea aproximativă este „nu mulțumi pentru otravă”. Poți refuza împușcătura într-un singur caz — când nu ți-a rămas decât o singură țigară în pachet. Asta se numește „posled”.
Cei mai iscusiți împușcători de țigări sunt carabinierii de la ambasade, porecliți în popor „Дацьоцыгарные войска”, adică Trupele de intervenție specială „Serviți vă rog cu o țigară”. Cantitatea de țigări adunată în timpul unui schimb rămâne un mister.
Cel mai important element al procesului de producție la moldoveni este pauza de țigară, adică perekurul. Aceste pauze se întâmplă pretutindeni, începând cu cei de sus (imagini perekur parlament), terminând cu proletariatul. Muncitorii din construcții sunt cei mai vestiți perekurșcici, fapt care tărăgănează procesul de modernizare urbană a Chișinăului. Din cauza asta, multă lume preferă să angajeze la muncă baptiști care, știut lucru, sunt nefumători; pentru ca să descopere peste o săptămână, că pretinșii baptiști fumează ca tancul și mai și duhnesc a băutură. Pentru informare — tancurile nu fumează.
***
În fața spitalului, cu mulți medici fumând, pe fundal (la urgență precis fumează mulți afară, în halate).
Cei mai mari inamici ai fumatului sunt doctorii. Ei știu că în fumul de țigară se conțin 196 de elemente otrăvitoare, că o picătură de nicotină ucide calul și tot ei mi-au scris pe pachet că mă așteaptă grave disfuncții sexuale.
În același timp, puțini doctori cunosc schema lepădatului de fumat. Gospodinele moldovence, săturate de fumul bărbaților lor, inventau remedii care mai de care. Muiau țigările în lapte și le lăsau să se usuce. Sau băgau unghii în țigări. Rezultatul era, de fiecare dată, unul și același — intoxicații grave pentru bărbați și vânătăi, la fel de grave, pentru femei.
La o tejghea cu cărți, arată spectatorilor cartea „Legkii sposob brosit’ kurit’”.
Cel mai accesibil remediu împotriva fumatului costă (prețul cărții lui Allen Carr) și se numește „Metoda ușoară de a te lăsa de fumat”. Mulți prieteni de-ai mei au doborât micul monstru de nicotină, citind această carte. Autorul folosește tehnologiile programării neuro-lingvistice. Adică, din câte înțeleg eu, te hipnotizează și după asta nu mai vrei să fumezi niciodată.
***
La noi se fumează pretutindeni. Ei, nu chiar ca în Uzbekistan, unde se fumează și în troleibuze, dar oricum. De fapt, se fumează din ce în ce mai puțin, în public. Valul de glamur, venit peste oraș în ultimii ani, impune consumul sucurilor naturale, a apei plate și lepădarea de iarba dracului. Fiți sănătoși, mâncați sushi și lăsați-vă de fumat.
Sunt Sergiu Voloc și nu uitați (citește de pe pachet): Psihologul, profesorul sau medicul vă poate ajuta să renunțați la fumat.
——————————-
Vizionare plăcută, vorba ceea. Mâine om grăi despre o emisiune din televizor cu adevărat bună. Stați aici, nu vă împrăștiați.