Este binecunoscut faptul că orașul Chișinău, natalul meu, se rostogolește zglobiu drept în borta curului. De exemplu, popa de la râșcanovca a săpat deja groapa de fundament a produsului minții lui bolnave — anexa bisericii-bijuterii din parcul de lângă fosta Șipcă. Lumea mai răsărită își dă bine seama că vandalizarea pe furiș a orașului este rezultatul incapacității unuia de a conduce un oraș dar și al capacității acestuia de a-l readuce pe Modârcă la primărie. Ei, dar mai dă-i naibii cu alegerile și primăriile lor.

Chișinăul copilăriei mele dispare. Îi un proces normal.

Mie nu-mi plăcea înghețata de la „Ghiocel”, când eram mic. Acolo înghețata era adusă în pahare de 200 grame, care puțeau a petică/spălător. După asta întreprinzătorii au dat foc „Ghiocelului” ca să-l facă McDonald’s, după pojar. „Ludmila” nu mai țin minte cum se chema, știu că mai în dreapta era cafeneaua „Nistru” (să le dea Dumnezeu sănătate oamenilor de la „GreenHills” că au păstrat vechea denumire și nu i-au spus „Super-VIP-Fashion-Huieshion-Lounge”), păi la Ludmila înghețata era bună. Și „kartoșca” tot. „Ludmila” s-a închis.

Cred că or face încă o (a câta, Doamne!) zabegalovcă pentru vipuri. Eu mă întreb ce fac muritorii cu copiii lor. Alo, muritorilor, voi unde vă duceți copiii duminica? E vreun loc în Chișinău pe care puradeii voștri îl iubesc? Îs curios, chiar.

Aici or să stea Tolean cu Lapo4ka Ne Znacomliusi și or să bea suc de maracuia, proaspăt stors:

Este binecunoscut faptul că orașul Chișinău, natalul meu, se rostogolește zglobiu drept în borta curului.

*

UPDATE: Mama spune că sus-vorbita cafenea se numea „Înghețată”. Iaca-șa.