A C E S T B L O G R E V I N E .
În primul rând, pentru că pe blogosfera moldovenească este plictiseală. Și în al doilea rând, tot de asta.
Pagina mea din „VIP magazin revine” și ea. Proaspăta revistă e în chioșcuri. Pe site-ul revistei luați și votați oamenii anului 2012. Vreau s-o votați pe Diana Guja ca blogger al anului. Blogul ei este interesant. Nu ca restul.
***
Variantă pentru Google search:
AUTOBUZUL PUȚEA.
Bacul cu scrânghiță din fundul autobuzului se hâțâna agale. Ca apa Dunării, în vals. Bacul cu scrânghiță din fața autobuzului, instalat fix în ușă, se hâțâna și el, agale. Și Badea Vasea, oleacă turmentat și în picioare, ținându-se de rămășița unei bare, se hâțâna, agale. Iconostasul de sub retrovizor, se hâțâna. Aha, agale. Autobuzul se hâțâna. Agale.
Autobuzul puțea.
Pentru a alunga putoarea, șoferul își aprinse o țigară și porni magnetofonul. Din boxe, țâșni numaidecât șlagărul despre Dirlidinga și Șurub. Tolea și Valera au apreciat asta. „Dă mai tare, șefu’”, a comentat Tolea. Alți trei cetățeni turmentați din diferite colțuri ale autobuzului au apreciat intervenția lui Tolea. Șoferul dădu muzica mai tare. „Dați muzica mai încet!”, interveni consăteanul lor, domnul Zaharia, președintele Asoțiației Obștești „Propășire”. Versurile șmecher eufemizate, unde „dirlidinga” simboliza vaginul, iar prin „șurub” se subînțelegea un penis, îl deranjau. Câteva femei cu torbele în brațe l-au susținut pe domnul Zaharia. „Chiar că!”, comentă cu mult curaj una din ele.
Șoferul schimbă caseta. De data asta, o voce răgușită povestea pasagerilor cât de cățea era miliționerul de sector și cum, din pricina lui, a ajuns la Magadan. Iar la Magadan era frig. Tolea și Valera au apreciat asta. „Dă mai tare, șefu’”, a comentat Valera. „Jos!” izbucni atunci Traian, patriotul satului, născut în 1997. „Noi pentru ce am luptat în ‘89?” „JOS PORCII COTROPITORI SMIRNOVIȘTI ÎMPUȚIȚI!!!1”, l-a susținut un Anonim. El avea un tricolor în loc de față. Era Stepan Borisovici, directorul Casei de cultură, fost șef pe Komsomol și care, de la o vreme, vorbea cu majuscule și cu multe semne de exclamație.
Oamenii care au apreciat comentariul lui Traian, și-au amintit că suka de șofer este rus împuțit și au cerut să fie înlocuit șoferul. „Nu ne trebuie șofer aici, avem șoferul nostru la București!” a strigat unul care avea în loc de față portretul lui Burebista. Situația fu calmată de doamna care a scos un pisicuț drăgălaș din torbă. Lumea s-a emoționat și a apreciat asta, unanim.
Autobuzul opri în mijloc de câmp. Șoferul a propus ca toate femeile să meargă în stânga drumului, iar bărbații în dreapta. Toată lumea a apreciat asta și a fugit la pișat.
Muzica nu mai conta. Autobuzul își lua viteză. Traian interveni pentru ultima dată cu un citat: „Vectorul european al Republicii Moldova este desenat de Dumnezeu cu sabia lui Ștefan cel Mare. Dimitrie Cantemir.” Baba Zina a apreciat asta, după care s-a întors către cumătra-sa, povestindu-i despre nunta nepotului ei, la Italia. „Fa cumătră, VEZI AICI cum s-au distrat nuntașii”, spuse Baba Zina, arătând fotografii de nuntă cumătrei și lumii din jur. Lumea aprecia asta. „Awwwww ♥♥♥”, a comentat doamna Aliona albumul foto.
În autobuz se lăsă gălăgia. Tolea și cu Valera cântau. Cântau muzici diferite, de asta răcneau, aproape, pentru a-și face auzite cântările. Undeva în față, doamna Antonina, contabila Primăriei, îngâna „Have You Ever Really Loved a Woman?” by Bryan Adams. Doar refrenul. Îi era dor de soțul ei, plecat la Moscova. Câteva femei au apreciat tristețea doameni Antonina.
Printre deportările staliniste, printre adevărul din șapte aprilie, printre pisicuțe și animăluțe drăgălașe, printre videoclipuri și filmulețe de râs, printre poze în parc, și poze la nuntă, și poze alb-negru pe calea ferată, și poze în oglinda din toaletă, printre muzici triste și muzici vesele, printre adevăruri șocante, printre Filat, Plahotniuc, Voronin și Ghimpu, fix lângă bacul cu scrânghiță, o fată în roșu își făcea aer cu un caiet de 48 de foi. Șoptea ceva, dar nu o auzea nimeni. Șoptea și amețea.
„Mă înăduș”.
***