Eu nu-s mare Râbaliov, da câte o fotografie frumoasă cu oameni pe care-i iubesc, mai fac din când în când:
Nătălița, fie ca petala adăugată astăzi la trandafirul vieții să fie cea mai colorată din câte ai avut până acum!
Cu drag, al tău Boris.
Eu nu-s mare Râbaliov, da câte o fotografie frumoasă cu oameni pe care-i iubesc, mai fac din când în când:
Nătălița, fie ca petala adăugată astăzi la trandafirul vieții să fie cea mai colorată din câte ai avut până acum!
Cu drag, al tău Boris.
Filmul „Patul lui Procust” are o istorie lungă, tristă și întortocheată. Are o istorie, pur și simplu. Eu l-am privit acum e-he-he! câți ani în urmă, la cinematograf. Realizatorii filmului, Viorica Meșină și Sergiu Prodan și-au propus să-i mai facă o premieră, o premieră uitată, pentru că în timp ce ani la rând filmul câștiga premii la festivaluri internaționale, în RM nu se știa nimic despre el.
Toată lumea la film! Film, după care, te apucă un fel de nuștiuce și nuștiucum, legat de țara asta — că, iată, se făceau filme foarte bune. Mai ales, filmul este indicat liceenilor, cărora le e lene să-l citească pe Camil Petrescu (eu n-am rezistat să citesc cartea până la urmă).
Din 5 noiembrie, la cinematograful „Gaudeamus”.
Secolul XXI, centrul municipiului Chișinău, capitala Republicii Moldova:
Sediul Ministerului Dezvoltării Informaționale al Republicii Moldova, țara care a dăruit lumii „Revoluția Twitter”. Ei dacă ar vrea, ar ștucaturi toate ministerele din țară, din banii făcuți într-o lună de desenat pașapoarte. Dar nu o fac. Îi stimez pentru asta, știind de armata de arhitecți cu mâinile crescânde din cur, dornici de a mai bălega vreo construcție cosmico-poetică în centrul orașului. Un „La Roma Club” în centrul capitalei ar fi prea de tot. Mai bine așa, modest dar cu gust.
Și de Twitter Revolution ne bucurăm — moldovenii au, în sfârșit, un alt motiv de mândrie decât „revenirea la alfabetul latin” (care în 20 de ani s-a cam răsuflat). Noi am făcut revoluție. Târter Revolușn.
.
Pe ultima pagină a ultimului număr VIP magazin, scrie despre „Problema Limbii Române”:
Invităm schizopatrioții să se dea cu nespus de prețioasa lor părere, împreună cu capul-generator al respectivelor păreri, direct în closet. Și trageți apa după voi.
.
UPD: Apropo de ministere. Ministerul Educației al Republicii Moldova crede că acordul se face cu cuvântul „educație”. Apu’ iaca.
a. Sașa Bognibov și-a tras videoclip. În sfârșit. Sașa Bognibov are Official Music Video. Un neamț, din câte înțeleg din descriere, crede în el. Voi acolo stați și râdeți pe sub mustață și vă minunați, îi scrieți comentarii răutăcioase. Da’ eu văd oligofreni perseverenți în fiecare zi, în televizoare și bloguri. Moldoveni. De obicei îmbracă scafandru de comentator politic — e mai ușor să vorbești a ploaie, comentator politic fiind. Și lumea îi ia în serios. Așa că ia luați-l și pe Sașa în serios, omul nu v-a făcut niciun rău. Și mai e și sincer.
(Atenție, conține Sașa Bognibov):
b. Azi-mâine apare noul VIPmagazin. În precedentul, băieții ne-au arătat staruri de televiziune, strecurând o greșeală de neiertat. O reparăm:
c. Casting, în sfârșit. Toată lumea talentată este invitată să își încerce puterile. Și să joace în film, dacă îi merge.
d. Voi ați văzut motanul dramatic, motanul-suspans? Eu l-am văzut la Pașa.
Pdîș-bdîș!
e. Miau-miau!
Nu că s-ar întâmpla pentru prima dată. Dimpotrivă, asta se întâmplă suficient de des:
Și nu doar mie, și nu doar pe Facebook. Moldoveanul și liberatatea lui de a alege. Lui nu-i place să aleagă și de asta rămâne, de obicei, indignat de propria alegere. Eu n-am invitat pe nimeni în frenzi, n-am târât pe nimeni cu arcanul pe blogul ăsta și așa mai departe. Vrei — poftim-pojalusta, intră-mi în casă, dar nu-mi indica cum să-mi aranjez mobila. Nefumătorii vin benevol în localurile pentru fumători pentru ca ulterior să se arate indignați de faptul că se fumează acolo. Și hotărăsc să interzică fumatul pentru toată lumea, să le fie lor confortabil. Pudicii merg la spectacole deocheate sau filme șocante pentru creierașul lor, pentru ca mai apoi să depună efortul de a le interzice.
Cenzurați, bleaha-muha, interziceți, tăiați, închideți, simțiți-vă confortabil în cutiuța pe care v-ați construit-o cu atâta migală. Și nu mai intrați pe aici.
Acum jumătate de secol, era un popor care ardea cetățeni în crematorii, în numele confortului. Istoria universală este bucșită cu exemple de răstigniri, arderi, bombardări — toate în numele confortului.
Să stați cu curul pe scaun moale și cu roticele vă doresc, iar rata de refresh a monitorului să fie mai mare de 100 de Herți, să nu vă obosească ochișorii.
Pentu cei care își asumă responsabilitatea propriilor acțiuni — poftiți de intrați la festival. Restul — acasă, cu mutra-n „Evantai folcloric”.
Redacția blogului nostru, dacă a observat cineva, tare-i îngrijorată de vizualul moldovenesc. De ceea ce ne înconjoară și nimerește în ochii noștri, zi de zi.
Chirtoacă, de pildă, iar ne bucură cu noi metode de urâțire a orașului — de data asta bucșind Chișinăul cu panouri publicitare luminoase. Multe panouri luminoase. Multe-multe. Pe lângă faptul că urâțesc orașul, ele orbesc șoferii.
Doamne, de ce l-am votat patru ani în urmă!? Ca să salvez democrația? Dacă asta-i salvare, atunci mai dă-o-n pizda mamei ei de democrație.
Eu n-am pozele respective aici, dar voi reveni și la primar și la alegeri, altădată. Vă doresc să ardeți în iad, potlogarilor.
Ei, și pentru că la țară e și mai de-a sula decât la oraș, haideți să vedem cum se distruge țara asta, cărămidă cu cărămidă:
Imaginea se clickuiește și se nimerește la un fotoreportaj de la nordul Moldovei. Vizionare veselă și să răsune muzica vă doresc.