Așa. Motanul Filimoșa din sectorul Râșcani al capitalei insistă să se pună niște puncte pe „i”.

1. Filimoșa spune că pre limba lor, corect este „miau” și nu „meau”. Eu i-am explicat că îi vorba de adaptare, joc de cuvinte, chestii. Răspunsul lui Filimoșa fu prompt: „miau-miau”.

2. Filimoșa este bine-mersi. Actul imortalizării acestuia de către fotograf nu înseamnă decât că Filimoșa a fost fotografiat, nu și trimis în nemurire.

3. Despre cei supărați de prezența unor panglici apărute în 1769 și aninate în 2010 pe mașinile din Chișinău, Filimoșa spune că nimeni nu i-a încurcat pe ceilalți să își lege panglici despre „Vânătorii de munte”, sau pur și simplu tricolore, pe antenele jeepurilor patriotice.

4. Filimoșa mai crede că ăștia cu gheorghievskaia lentocika ar face mai bine să cumpere două batoane de pâine vreunui pensionar. Pentru că a circula în 4×4, stropind pietonii, inclusiv veteranii și fâlfâind din lentocikă — seamănă mai mult a batjocură decât a „închinare în fața faptelor eroice, chestii…”

5. În încheiere, Filimoșa a ținut să menționeze că războiul este o mare porcărie și că acest coșmar trebuie uitat. Drept exemplu, Filimoșa a adus exemplul polonezilor, care nu scot ochii nemților și nici grupuri pe Facebook nu fac, despre cât îs de răi locuitorii RFG. „Țin să vă amintesc că buneii noștri au fost deportați la comanda unui gruzin complexat, nu la comanda lui Alioșa din Petropavlovsk-Kamceatskii”, a miorlăit Filimoșa. „Iubiți-vă aproapele, pace pe pământ vă doresc, bipezilor”, ne-a urat Filimoșa la despărțire.

Redacția blogului nostru descoperă cu îngrijorare că în Chișinău încep a se întâmpla lucruri îmbucurătoare. Ba se bate din tobe în fața „Gemenilor”, ba apar frumuseți din astea (nu se înțelege nicio pleașă din fotografie, respectiv — Foto: UNIMEDIA):

.

Noi ne-am speriat că inițiativa a fost gândită la Primăria noastră. Dar aflăm că inițiativa îi a Institutului polonez de la București. Hu, slavabogu, totu-i normal. Lucrurile îs cum îs.

Între timp, a apărut REVISTA, cu detalii despre Șopăn (clickuim mai jos):

Clickuim mai sus.

Aici, carevasăzică, concurentul direct al blogului nostru (sursele demne de încredere spun că îi vorba de însuși Florin T., cel care fotografiază țâțe goale pentru VIPmagazin) deține imagini șocante despre Gheorghievskii Motan.

Acesta (motanul) — nu a uitat:

Ca și restul pațanilor — pomnit, gardița. Ca și restului pațanilor — gândurile-i îs la mâncat și la futut.

Vreun sulă de manager de la marketing de la youtube, pentru a nu fi alungat de la lucru că strică aerul degeaba în oficiu, a inventat un focus grup, la care pensionarii americani au spus că vor ca butonașul de reglare a volumului să stea pe stânga. Zece ani la rând a stat pe dreapta, suka. Și acum e pe stânga.

Vreau să dau sunetul mai tare și cursorul fuge spre dreapta. Și butonul, bleadi, îi în stânga.

Să ardeți în iad, manageri de la marketing. Să facă dracii focus grupuri cu voi, despre cum vi se pare smoala.

Niște adrese de site-uri mi s-au adunat în cap.

http://www.hancu.com/dailyblog/index.php — Blogul lui Adrian Hâncu. El bagă încolo fotografii ciotkoase, zi de zi. Și chestii curioase, sub fiecare imagine. Am vrut să bag un exemplu încoa, doar că la click-dreapta pe pagină apare nuștiuce bla-bla despre drepturile de autor.

http://metrica.md/ — Un fel de două feluri; eu vroiam să deschid un site similar, doar că mai coios, cu curve și muzicanți. Topul îi bazat pe google analytics, fapt care exclude participarea unei părți considerabile a blogurilor moldovenești, că nu se integrează analytics pe majoritatea platformelor.
Și, da — designul. Există așa un fel de site-uri pe net, că dacă greșești vreo literă în adresă, îți apar ele și îți propun să cumperi domeniul. Site-uri făcute de vietnamezi în subsolurile din Nigeria, cinci la un dolar. Păi iată — metrica a furat designul de la bieții vietnamezi.

http://vivamodels.md/become/ — Aici îs rugate să se înscrie fetele care vor să devină modele. Ni se promite un concurs fără de gagele în chiloți leopard răstignite pe covoarele de pe perete.

Vechiul și noul se pupă, fără jenă, pe pereții Liceului Teatral Orășenesc din Chișinău.

Și asta îi foarte bine.

Mozart-huioțart. Toți ăștia care ascultă, făcând mutre deștepte, „Cello Concerto No. 1 in A minor, Op. 33 – I. Allegro non Troppo” de Charles-Camille Saint-Saëns, se gândesc la una: „numa’ s-n’adorm”. Sau se întreabă la ce etaj e bufetul. Sau cum să nimerească primii la veceu. Băieții cu parada se uită la curul dirijorului.

Beethoven, a fost și el, cândva, un fel de Allegrovă.

Ian-ian, matincă a apărut noul VIP magazin: