Domeniu dăruit de pațani.
November 3rd, 2011

Marș la hrănit artiștii!

Eu câteodată am impresia că de s-ar organiza Campionatul Mondial de Fotbal în Moldova, moldovenii l-ar rata. Ar găsi ei motive — o zi de naștere la pădure, un frigărui, un mers urgent la piața de mașini sau la cea de materiale de construcție. N-ar merge la meciuri.

Mi-am închipuit odată cum vine Metallica la Chișinău și în piață nu se adună decât o mână de gură-cască de la căminele studențești din preajmă.

Eu tot îs moldovean. Și nu sunt sigur că aș merge la Metallica. Aș găsi eu motivele mele să nu mă duc. Și după asta jelui-m-aș pe blog că nu avem evenimente în Chișinău.

Azi, la 19:00 mă duc să mă uit la desene animate:

Crulic – drumul spre dincolo
Documentarul de animaţie porneste de la cazul cetăţeanului român Claudiu Crulic, mort pe 18 ianuarie 2008, la vârsta de 33 de ani, după ce a protestat faţă de arestarea sa de către autorităţile de la Varşovia, intrând în greva foamei. Post mortem, el devine comentatorul propriei morţi cu ajutorul vocii din off a binecunoscutului actor Vlad Ivanov. Filmul reconstituie cu umor si autoironie viaţa si moartea lui Claudiu Crulic. O particularitate a acestui parcurs este utilizarea mai multor tehnici de animaţie, realizate prin desen, pictură, stop-motion sau colaj, care se integrează intr-un stil vizual particular devenind un inovator mod de-a spune o poveste.
Regizor: Anca Damian
Tara: România-Polonia
An: 2011
Durata: 73 minute

♥♥♥

Anim’estul, Festival Internaţional de Film de Animaţie, va ține până duminică. Mergeți încolo. Lăsați scuzele și motivele.
Și dați un ban, pentru că face. Noi ne-am deprins că-i pe degeaba, cultura. Și după asta compătimim prin știri actorii ajunși să bomjuiască. Umblăm și căutăm invitații. „N-ai o invitație la Snails?” N-am. Alde muzicanții nu trăiesc din aer. Ca să vezi, artiștii mănâncă și ei.

October 27th, 2011

Oameni și locuri dragi.

Fiecare cetățean este obligat, măcar o dată în viață, să filmeze așa o reclamă:

Cetățeanului i se pune-n față o misiune tare simplă: să arate altor cetățeni un oraș frumos, bucșit cu oameni simpatici și zâmbăreți. Chestia cu oamenii mai treacă-meargă; faci un casting și din patru milioane te alegi cu o mână de actori.

Cu orașul e mai greu. Prima idee care-ți vine în cap este să filmezi în Cernăuți. Dar clientul spune că berea despre care-i reclama se cheamă „Chișinău”, nu Черновцы Светлое. Упс.

Filmatul în Chișinău este un chin. N-a mai rămas niciun colț drăguț în oraș. Și dacă a mai și rămas, este acoperit de vreun panou despre fantasticeschie schidchi.

Eu cred că nu putoarea de la Muncești este (sau a fost — aici părerile se cam împart) problema numărul unu a Chișinăului. Putoarea este observată de mai multă lume. Moldovenii știu cum miroase o floare și știu cum pute toaleta de la țară. Deci pot face comparație. Și aleg să miroase flori, că e mai frumos. Moldovenii știu cum arată Chișinăul. Și pentru că n-au prea văzut alte orașe, cred că orașul nostru este frumos. O sulă.

Păi iată, problema numărul unu a Chișinăului este poluarea vizuală (gunoiul vizual îi cel care se îngălbenește):

Nu-i de mirare, într-un oraș care-și întâmpină oaspeții cu POLICARBONAT:

 

Puținele clădiri frumoase sunt ornate cu pușcăriași americani. Cât era Angela Gonța aninată pe casa asta, mai trecea-mergea. Dar acum îs unu, două, trei… Opt! Opt panouri fix sub coasta Primarului Genial al Capitalei:

 

Faptul că oamenii se cătăie pe balonaș  aduce oleacă a civilizație:

 

Floricica zâmbăreață bucură ochiul. Senzație călcată-n picioare de Bomba și Huiomba cu butcele lor hidoase:

 

Speranța căderii coaielor autorului acestui curcubeu va muri ultima, în sufletul meu. Curcubeu cu Doctor Haus. Iobanavrot.

 

Absorbit de crâncena luptă cu alde mafiozi, dl Mocanu uită să parcheze regulamentar și își trântește X-nuștiudecare fix în mijlocul intersecției. Komissar Catani n-ar face așa, domnule Mocanu.

 

Proprietara acestei drăgălășenii de mașină m-a informat, cu pronunție provincială nordică, că este orașul ei și de asta parchează unde vrea. În stație, de pildă. Oameni și locuri dragi:

 

Cu fiecare an se face tot mai greu să filmezi în Chișinău. Uitați-vă la oricare din pozele de mai sus. Măcar și la ultima: Zernoff – Moldcell – Colaci la comandă. Așa că dacă aveți de filmat frumuseți urbane, intrați, sunați, întrebați. La anul va fi târziu. Serios.

***

Apropo.

Singurul panou care bucură ochiul, în oraș, este acesta:

Îi despre anim’est, Festivalul Internațional de Film de Animație. Luați și veniți. Și așa nu avem evenimente în Chișinău. Îi păcat să-l ratați și pe ăsta.

October 7th, 2011

Chișinău, mon amour.

Revista VIP magazin s-a băgat în chioșcuri taman de ziua mea:

Proaspătul număr este despre Chișinău. Știți voi, împlinește 575 de ani, capitala. Mai pe scurt: luați-o și cumpărați-o. E bună. Andrușa Bolocan tot s-a apucat să scrie pentru ei. E bine. Pe saitul lor se votează niște oameni, apropo. Vă invit să ne jucăm de-a măsuratul puței împreună. Intrați și votați.

***

Aceasta este o postare matură, serioasă, responsabilă. Ca la treizeci de ani.

September 5th, 2011

Patru milioane.

Haideți să vorbim despre lucruri bune și frumoase. Că se găsesc oameni triști care acuză întreg colectivul optimist al blogului nostru de lipsă de optimism.

Un lucru bun care se întâmplă fix în clipa asta în țară este că în chioșcuri se instalează cu mare grijă și la vedere proaspătul număr al VIP magazin. Știți voi, revista aia cu fițe, curve, nătărăi și glamur. Cel puțin așa cred curvele și nătărăii glamuroși. Proaspătul număr este dedicat anului 1991. De pildă, portretele tuturor băieților și fetelor care au inundat primul Parlament al Republicii Moldova îs acolo — cine-s, ce mai fac, de-s vii sau nu — toate astea în paginile lucioase și a levănțică mirosinde ale revistei.

Și pentru că cititorii blogului nostru nu-s ca restul, îs mai buni și pieptănați, ultima pagină a primei reviste din Moldova apare — tadam! — aici și acum, evro-lux-exclusive pentru dânșii. Pentru voi, adică. Imaginea se clickuiește:

*

Pentru cine-i mai mofturos și nu vrea dizain ales și forme stricte, poftiți-pojalusta textul.

 

4 mln.

Tolea apucă sfredelul ca James Bond pistolul. Mijește ochii și țintește locul unde va anina polița, atât de necesară duminică dimineața, la 07:30. Îi trecu un gând ciudat prin cap, pentru o clipă, ceva despre vecini și somnul lor, gând alungat prompt și nemilos.

„Ia’ mai dă-i în paștele mamei lor; ei nu-s mai buni” — gândește alt gând Tolea, apăsând pe trăgaciul bormașinii.

*Viorel Posmotrel-Mardare*

Jora de la al treilea chiar nu-i mai bun. El vâjâie de câțiva ani prin gospodărie și bucșește scara cu saci cu resturi de beton care nu-i mai sunt interesanți exact în momentul când aceștia trec granița apartamentului, pentru că „Ia’ mai dă-i în crucea mamei lor; ei nu-s mai buni, mai ales Ădik”.

Ădik și-a luat un tazik în leasing și îl parchează neapărat fix cu botul în scara blocului, exact cât să poată trece cetățeanul, lipindu-se de perete, fără a atinge mașina. Că altfel îi zbârnâie alarma. Pe care Ădik nu o aude, pentru că duce un mod sănătos de viață și, prin urmare, doarme bine. „Ia’ mai dă-i în soarele mamei lor; ei nu-s mai buni, mai ales Baba Galea” — își spune Ădik prin somn.

Baba Galea este un tovarăș activ și are grijă de oameni. A adunat semnături și cruciulițe de la toți pensionarii din bloc. Blocul a fost deconectat de la apa caldă și pensionarii nu mai plătesc pentru asta. Nici ceilalți locatari nu plătesc. Rarii vecini care se mai spală, o fac în lighean. Ca Stiopa, de exemplu.

Stiopa are tricou alb, mulat și mușchi, puși în evidență de tricoul alb și mulat. Prinde microbuzul fix lângă blocul în care Baba Galea a închis apa caldă și care-i la zece metri distanță de stație. Pentru că e comod. E comod la oraș. Stiopa intră în microbuz, se așază lângă prostul ăla, sau lângă oaia aia și își cracănă picioarele. Le cracănă tare, ca să incomodeze concomitent atât pe prostul sau oaia de alături, cât și pe boul care stă în picioare, lângă el. „Ia’ mai dă-i în parastasul mamei lor, degeaba scot trei lei din buzunar? Ei nu-s mai buni, mai ales debilul ăsta de șofer”.

Șoferul mână ca de obicei. El nu-i debil, el are un grafic și o normă, de asta merge repede și oprește fiecăror potențiali trei lei. Ar vrea să circule pe banda care, teoretic, îi este rezervată lui, doar că la atâtea mașini parcate, preferă toate benzile de-odată. Câteva clipe în urmă, a tăiat calea unui taxi. Taximetristul, supărat, îi blochează trecerea, oprește microbuzul și iese din mașină. Îl trage de guler pe șoferul microbuzului și începe a-l bate cu pumii în față, până la sânge. Doar pasagerii cu copii, cărora le acoperă ochii, sunt oleacă îngrijorați; restul sunt mai calmi, mai ales Stiopa. Stiopa caută un nou ringtone în mobil, încercând toate cântecele, la rând și tare.

Vitioc, între timp, papă. Astăzi sufletul i-a cerut un restaurant moldovenesc. Pentru că îl trage la origini, preferă găluștile și mămăliga. Tocmai și-a poleit BMW-ul cu aur. Acesta strălucește falnic, la soare, fix pe zebră, fix sub semafor; de asta a luat-o brusc spre stânga șoferul microbuzului. Gură-cască se fotografiază cu turmele lângă mașina aurită, nu pentru că este parcată pe zebră, ci pentru că strălucește; timp în care, băgate prin cavitatea bucală și împinse în esofag, găluștile își fac loc, una după alta, în stomacul lui Vitioc. „Ia’ mai dă-i în biserica mamei lor de țărani” — râgâie, plictisit, Vitioc.

Sveta tocmai s-a fotografiat lângă mașinica strălucitoare. Diseară, utilizatorul Sveto4ka Ne Tvoia Detka va avea poză nouă pe Odnoklassniki. Aceeași Sveto4ka va comenta fotografiile altora. „PROAST-O CINE SE MACHIIEAZ-Ă AȘA FUUUUUU!!!!” Dar asta diseară. Acum, Sveto4ka sare în mașina taximetristului bătăuș și o întinde spre terasa unde vin oameni machiați ca lumea.

Terasa este construită fix până peste trotuar. Cei care merg pe trotuar, dar mai ales pe jos pe trotuar, nu sunt oameni. Niște colhoznici, mai degrabă. Așa și îi vine proprietarului terasei să le strige, văzându-i pe drum: „Colhoz, privet!”

„Ia’ mai dă-i în Hristosul mamei lor de răpănoși” — gândi vajnicul ștuțer din Primărie, semnând aprobarea de lărgire a terasei. Până peste trotuar.

„Ia’ mai dă-i în pizda mamei lor!” — vuiește conștiința colectivă a națiunii. „Niște nesimțiți!”

Patru milioane de nesimțiți.

***

Între timp, frate-meu mă anunță, de la fața locului, că băieții nu mai încap în cuibul de pe palier.

Au crescut : )

August 30th, 2011

Cu sărbătoarea.

Echipa noastră de profesioniști, acuș-acuș, va continua turul virtual prin raioanele scumpei noastre.

.

Până una-alta, a trecut ziua de 27 cu mult fast, cu paradă militară, reconfirmând statusul nostru de națiune de țărani.

Asta pentru că Primăria a organizat „iarmaroc”, un imens tolciok în mijlocul capitalei. Puteai cumpăra liber o pereche de chiloți sau un borcan cu smântână, și, evident, un set de șurubelnițe chinezești. Timp în care statul își arăta șoimii, tancurile și rachetele.

Televizorul, care se zvonește că e instalat de fratele de sânge al domnului Primar General, propune apărătorilor patriei mobilă eftină, în asortiment:

*

Ministrul Apărării țării noastre dă onoruri butcelor Unite și Carmez. Ura! Ura! Ura!

*

În spatele ăstuia cu bătăărul se vinde cârnaț. La zece metri de la parada dedicată celebrării a douăzeci de ani de independență a Republicii Moldova. Saltisonul și kroveanka erau în toi și la fața locului:

*

Fasade? Nu-s probleme!

*

Entuziaștii cu inițiativă și Photoshop în genere au încurcat ordinea culorilor pe tricolor. Tot ei, ipocrit, ne vorbesc de la tribune despre dangătul clopotului mântuirii neamului. Fu.

*

Starea pe care mi-a lăsat-o respectiva sărbătoare se cheamă scârbă. Nătărăii care ne conduc sunt capabili să transforme orice inițiativă solemnă în Luna parc.

*

Fotografiile, în afară de ultima sunt de pe profilul de Facebook al Arinei Crețu, pentru că în afară de banalități, fotografii profesioniști și cu obiective cât tunul, n-au imortalizat mai nimic.

*

Dima Marian și-a repornit blogul și a scris treaz despre patriotism. Apăsăm, nu ne rușinăm.

August 27th, 2011

Douăzeci de ani. Prima parte.

La mulți ani, frumoasa mea republică. La mulți ani, raioane dragi.

Anenii Noi

„Tintareni Aneni Noi Mercedes 124 3.0D”
.

Basarabeasca

„BASARABEASCA”
.

Briceni

„Disco Cotiujeni – Hora”
.

Cahul

„Crazy Frog-Cahul”
.

Cantemir

„Prezentarea formatorilor din Cantemir. Formare de formatori. Chisinau, 17-19.XII.2009”
.

Călărași

„10 lei pe strada pricol moldovenesc calarasi moldova 2011”
.

Căușeni

„no description available”
.

Cimișlia

Imagini clasice.
.

Criuleni


„XXX.IRINA SI NEPOATA EI CHISINAU (CRIULENI).MPG”
.

Dondușeni


big grinbig grinbig grinbig grin Am dat fok la caietele de la scoala”
.

Drochia


„baba dusea si pricoalele ei.”

(va urma)

August 17th, 2011

Dubai.

În schimb, Dubaiul este frumos. De Ramadan:


***

This work is licensed under GPL - 2009 | Powered by Wordpress using the theme aav1