Domeniu dăruit de pațani.
May 13th, 2011

PROTV-ul e de vină!

Matincă am dat de niște etimologie:

modấrlămodấrle, s.f. (pop.) om necioplit, bădăran, mojic, grosolan, modârlan, modoran.

.

Nu despre asta-i vorba, ci despre faptul că revista VIP magazin apare deja de șapte ani în chioșcuri. Numărul jubiliar îi mai gros, mai lucios și mai are și un supliment despre Eugen Doga, și încă și un disc cu Greatest Hits ale celebrului (unicului?) nostru compozitor.

„А также — ДИСК В ПОДАРОК!!!”, cum ar urla eroul zilelor noastre, Șișchin (cel care strigă în reclamele despre Patria și Bomba).

.

Popândăii din popușoii Internetului moldav se arată indignați, de ceva vreme, că la PROTV se bat niște fete. Las’ să se bată. Eu aș privi cu interes un meci dintre fetele de la Ocnița și cele de la Cimișlia. Care pe care? Cine-i mai tare? Sudul sau Nordul?

Ei îs indignați că le strică cineva dispoziția și că e strigător la cer, stând în acvariul lor, scriind proiecte și rapoarte despre violența în familie și zicând că „nu vor să vadă”. Păi luați și nu vedeți. Eu înțeleg de la ei că a umblat Lorena Bogza, din casă-n casă, și i-a pus cu forța să privească secvențele respective.

Ai o soluție: ia și nu te uita.

Violența pubertară a existat pretutindeni, în toate timpurile. Doar că înainte nu existau telefoane de filmat și Youtube de privit.

Lumea cu spirit civic și care „nu vrea să vadă” spune că PROTV-ul le-a învățat să se bată. Eu zic că nu poți cere comportament de Copenhaga de la o națiune care se cacă afară, în gropi săpate cu hârlețul. Oborne, nujnice, parașe — numiți-le cum vreți — în ele își fac treaba 80% din oamenii republicii. La 80% din țară le îngheață cururile, cinci luni în an. Și voi vorbiți de valori europene.

Apropo, știați că în Republica Moldova există sate în care nici măcar oborne nu se sapă?  Și oamenii își fac nevoile pe unde îi prinde? Adică prin popușoaie.

„UNDE SE DUCE POPORUL NOSTRU!!!!” — se întreabă, cu semne de exclamație, indignații. Nicăiuri nu se duce. Stă pe loc.

Quo vadis? Huiadis!

May 5th, 2011

Înghețată „Înghețată”.

Este binecunoscut faptul că orașul Chișinău, natalul meu, se rostogolește zglobiu drept în borta curului. De exemplu, popa de la râșcanovca a săpat deja groapa de fundament a produsului minții lui bolnave — anexa bisericii-bijuterii din parcul de lângă fosta Șipcă. Lumea mai răsărită își dă bine seama că vandalizarea pe furiș a orașului este rezultatul incapacității unuia de a conduce un oraș dar și al capacității acestuia de a-l readuce pe Modârcă la primărie. Ei, dar mai dă-i naibii cu alegerile și primăriile lor.

Chișinăul copilăriei mele dispare. Îi un proces normal.

Mie nu-mi plăcea înghețata de la „Ghiocel”, când eram mic. Acolo înghețata era adusă în pahare de 200 grame, care puțeau a petică/spălător. După asta întreprinzătorii au dat foc „Ghiocelului” ca să-l facă McDonald’s, după pojar. „Ludmila” nu mai țin minte cum se chema, știu că mai în dreapta era cafeneaua „Nistru” (să le dea Dumnezeu sănătate oamenilor de la „GreenHills” că au păstrat vechea denumire și nu i-au spus „Super-VIP-Fashion-Huieshion-Lounge”), păi la Ludmila înghețata era bună. Și „kartoșca” tot. „Ludmila” s-a închis.

Cred că or face încă o (a câta, Doamne!) zabegalovcă pentru vipuri. Eu mă întreb ce fac muritorii cu copiii lor. Alo, muritorilor, voi unde vă duceți copiii duminica? E vreun loc în Chișinău pe care puradeii voștri îl iubesc? Îs curios, chiar.

Aici or să stea Tolean cu Lapo4ka Ne Znacomliusi și or să bea suc de maracuia, proaspăt stors:

Este binecunoscut faptul că orașul Chișinău, natalul meu, se rostogolește zglobiu drept în borta curului.

*

UPDATE: Mama spune că sus-vorbita cafenea se numea „Înghețată”. Iaca-șa.

April 21st, 2011

Ieri.

Ieri. Mergem noi, mergem, explorăm, cum s-ar zice, frumusețile Patriei și când colo: na-ți-o bună:

Intrăm într-un sat social-responsabil, carevasăzică. El se cheamă Ruseștii Noi.

Noii ruseșteni sunt social-responsabili, ei au indispensabilul parc al tineretului. Și un prițăp.

Lucrările de înnobilare a spațiului social sunt în toi:

Nouă ne plac noii ruseșteni. Deși tot a trebuit să vină americanii cu proiecte să le spună să fie responsabili. Că așa, nu le trecea prin cap.

Responsabilitatea socială durează fix până la granița satului:

Ei și slavabogului. Că începusem a mă teme. Totu-i normal.

***

Ei au uitat să intre pe Facebook și să citească despre CAMPANIA NAȚIONALĂ de sâmbăta trecută. Altfel, cum să afli despre existența campaniilor naționale, la 15 km de Chișinău?

April 18th, 2011

Creier pozolocennîi.

Cu BMWul aurit, parcă învelit în staniol de Grileaj, s-a fotografiat jumătate de Chișinău, acesta făcându-și cale, încetul cu încetul, în Odnoklassniki. BMWul cu numărul de înmatriculare K XM 999 este noul vis moldovenesc.

Visul stătea parcat, ieri, 17 aprilie 2011, pe strada Pușkin. Cu botul ieșind puțin pe București. Sub semafor. Pe trecerea de pietoni. Cu luminile de avertizare — avariicile — pornite. Timp de două ore. Între 19:00 și 21:00. Omul a venit la restoranul La Taifas și a parcat pe zebră. A dedicat două ore găluștelor și mămăligii, după care a tras o râgâitură, s-a suit în extensiunea aurită a penisului și a tuns-o din gară. Două ore în care chișinăuienii și oaspeții capitalei au avut ocazia de a se fotografia în voie lângă mașina aurită. Prietenii la cătăramă Starâș și Terguță, ieșiți la o țigară din restaurantul sus-numit, și-au tras și ei câte o poză de amintire.

Moldovean fiind, nu m-am abținut nici eu. Foto:

 

Troleibuzele ocoleau respectuos mașina parcată pe banda lor:

Dacă stau acum să mă gândesc mai bine, de-aș avea așa mașină, cred că v-aș trimite și eu pe toți în pulă.

***

Moldovenii și-ar trage creier pozolocennîi, dacă s-ar putea organiza așa o chestiune. Să nu gândească, ci să strălucească.

 

April 5th, 2011

50% moldovean.

Pentru că a apărut noul VIP magazin drept în chioșcuri, redacția blogului nostru nu va ezita să arate lumii ultima din paginile revistei.

Undeva acolo scrie că cine se supără îi prost.

Asta-i despre asta. Vizionare plăcută.

Cumpărați revista, bleaha-muha, că-i bună. Acolo au femei cu țâțele goale.

.

March 25th, 2011

Impact la 90 km/h.

„Luna este ratata daca nu au turnat una (căldare cu zoi — n.n.) si la radacina societatii civile, daca n-au scris macar un rand despre activistii civici care nu stau in fund la monitor ci incearca si chiar le reuseste sa schimbe prejudecati.”
„habar nu ai cu ce se ocupa ONGurile si te limitezi doar la acei copii din scoli care sint invatati sa fie activi si cu initiativa, dar nu inhibati si plictisiti.”
(din comentarii onegiste)

Deja am habar. Chiar le reușește să schimbe prejudecăți. Eu aveam prejudecata că nu poți instala panouri cu multă textăraie la margine de șosea, pentru că la 90 km/h nu vezi nicio brânză. Ba poți. Cu susținerea UNICEF, de la gura copiilor americani.

Dar și stat pe loc, la distanță de cinci metri îți ia ceva timp să citești mesajul cu impact și bucșit cu sustenabilitate. Rămâne să sper că este un proiect de sensibilizare a lucrătorilor benzinăriilor. Atunci e ok.

Panou cu impact. Undeva lângă Bălți. Foto de Tudor Pâslaru.

P. S. Să dea Bojica să nu aibă niciun șofer parte de impact din partea panoului respectiv.

March 14th, 2011

Vrem litere normale. Soluția?

Eu le-am văzut, dimineața, pe drum. Unimedia grăiește despre ele. Sunt panourile apărute azi în Chișinău. Posibil electorale. Ele ne povestesc următoarele:

Ei vor drumuri mai bune.

Eu vreau virgulițe corecte sub „ș” și „ț”. Eu vreau panouri în română, nu în extraterestră.

Oamenii care bagă pula în textul pe care ni-l transmit, sunt incapabili de a repara drumuri.  Eu mă tem de faptele lor.

***

Pentru alde rebeata din tanc: http://en.wikipedia.org/wiki/File:WidespreadWrongUsageOfRomanianDiacritics.PNG

This work is licensed under GPL - 2009 | Powered by Wordpress using the theme aav1