Voi tot aveți din astea în poștă?
De aici aflăm, spre exemplu, că au sait despre mărci poștale și că tot ei au emis timbru despre gazeta „Makler”.
Voi tot aveți din astea în poștă?
De aici aflăm, spre exemplu, că au sait despre mărci poștale și că tot ei au emis timbru despre gazeta „Makler”.
O, pațani, electorala!
Toată lumea ia repede și ascultă incomparabila muzicuță a lui Serioja Cebotari.
Pizdos? V-am manipulat, bleaha-muha?
La apariția cântecelului pe marile youtuburi, acum jumătate de an, toată șatra de internauți-cretini care și-au băgat google ads chiar și în cur și văd „piar” la fiecare colț de internet — au sărit expert, pretinzând că știu cert cât ne-a plătit Urechean pentru clipeț.
Serioga ar spune: „uăi, cioclejilor, voi chiar sunteți de la Cobusca Veche, încât nu puteți depista sarcasmul cu care-i bucșit cântecul?”
Păi iată — Urechean nu ne-a dat nici măcar de-o pereche de șliopanț „Boomerang”.
În schimb alde „piarii” de la AMN l-au băgat pe site, după care au desenat în Paint un banner cu inscripția „Hitul primăverii”. Să se fi oprit la asta, le spuneam mulțumesc. Doar că mai era scris acolo „achitat din fondul…” Eh, pohui. Cel mai supărător a fost că pe toată durata existenței „hitului primăverii”, nimeni de la AMN, niciodată, sub nicio formă nu a încercat să se intereseze cam cine îi autorul „hitului”. Nimeni. Niciodată. „A apărut pe youtube, Serafim Alexandrovici.” Cum ar spune Unimedia — „ȘOCANT! Youtube compune cântece despre Urechean!” Apropo de Unimedia, spre deosebire de primii, alde AMN au avut bunul simț de a plasa pe site linkul direct din youtube (*upd: Unimedia nu băgase clipul pe site, zic la general aici). Unimedia până azi pizdește cu nerușinare file-urile video de la sursă, lipsind autorul de acumulare de vizite.
În campania asta, fețele îngrășate de cârnaț doktorskii ale liderilor ameniști sunt ascunse după fizionomia drăgălașă a unui emo boy de capitală. Țiom!
Pentru că Maria Bieșu tot întârzie cu varianta nouă a imnului:
Pe scurt, că nu-s grafoman.
Ieri Facebookul mi-a închis Facebookul — nici în povești mai mult prilej de jale. (Decât în trista întamplare-a lui Romeo și-a Julietei sale! — nota lui Shakespeare).
Motivele cunoscute sunt două — mațele și țâțele.
Mațele sunt astea din fotografia de mai jos, „raportată” cu rânjet pe buze de unul din friendsii mei mai sensibili. Spectatorul era prevenit — daca are inimă slabă, puță mică sau viermi în cur, să nu privească poza următoare. Viermii s-au făcut auziți — individul apasă „next”, după care se face „dezgustat”, după care apasă „report”. Are ce are cu grădina vecinului. Ca și toți moldovenii, îl mănâncă în cur că nu ud pătlăgelele, că buruianu-i de-un metru, că nu imi pun poartă de metal sudată de Valera-Țiganul.
Cel ce mi-a raportat o altă poză reprezintă un caz mai grav. S-a arătat nemulțumit de publicarea admirabilelor, fermecătoarelor, dulcilor, rotundelor, la urma urmei, țâțe. Ele au fost surprinse pe plaja de la Odesa, în preajma cărora se bronza lume ceva mai multă decât fani ai lui Adrian Ursu pe Facebook. Și totuși, cetățeanul conștiincios apasă „report”. Cui nu-i plac țâțele frumoase? Corect. Popilor, poponarilor și femeilor cu sâni urâți. Și din moment ce printre cei 600 de prieteni nu am popi, iar toate prietenele Facebookului meu sunt dulci zeițe, concluzia este una — fotografia nu a plăcut unui pidaras.
După asta administrația Facebookului a prins a mă avertiza, zilnic, câ îmi sustrage contul. Groaza de prieteni nu se oprea din „raportat”. Doar că ăstora de la Facebook, când văd țâțe, li se face clar motivul raportului. În alte situații e mai greu de explicat. „You know, this is a cool guy from the Opposition, he’s like a saint and someone just made a bad joke about him.”
Contul l-am blocat chiar eu, pentru a scoate tot ce am mai de preț de acolo și a nu reveni niciodată în borta aia de raportori. Ciao.
Apropo, ăștia au cea mai pizdoasă campanie, la moment.
Cu 3.000 lei faci minuni.