Șocant!

Redacția blogului nostru a intrat în posesia unei secvențe video inedite. În exclusivitate, pentru cititorii noștri — felicitarea președintelui, înainte de M1. Dle Ghimpu, aveți cuvântul:

Câtă minciună în jurul meu — eu credeam că transmisiunile astea îs în direct 

La mulți ani, țară!

Dokajite, v novom godu, chto sposobny samostoiatelino ustroiti svoiu sudibu!

Beți un stakan de jin!

Șapte, șase, cinci, patru, trei, doi, artificiile!

Eu ziceam să vă felicite oameni interesanți aici, dar pentru că majoritatea lor dorm beți sub masă, vă felicită cine poate.

Majoritatea lucrurilor pe care le vedem în jur, arată ca din cur (eu de cei din Moldova zic; celorlalți, care au fugit din zona fostei Uniuni, le-a mers). Asta face ca și fizionomiile noastre să își imprime, involuntar, mimici de parcă ne-am afla într-un cur enorm (ei, la cum miroase în Chișinău, presupun că ne aflăm, doamnelor și domnilor, fix acolo). Tax, de ce am început eu vorba asta.

Aha. Despre cultura vizuală la moldoveni. Moldovenii nu o au — pentru că îs deprinși să fie înconjurați de urât și continuă să nască urâțenii în jur. Spre exemplu — noi spunem străinilor, rușinați: „eh, trebuia să veniți vara, să vedeți ce verde și frumos e orașul” însă nu facem nimic pentru ca acesta să fie frumos oricând.

Tot moldoveni vor sări să întrebe „ce-ai făcut tu ca să ai un oraș frumos?” Nimic n-am făcut, pentru că există om plătit de minister să se ocupe de asta, punct. Eu, bleadi, vi-s de vină că ăștia topesc gard în jurul președinției? Eu v-am construit non-stopuri sub casă? Eu v-am desenat logotipul berii „Chișinău”?

Măi, voi mă ascultați? Matincă ați plecat cu toții la munte și eu grăiesc în dodii aici. Sau lucrați la Primărie și v-au închis internetul?

Despre cultura vizuală, da. Aceasta se cultivă în școli, mai ales când îs puși elevii să deseneze gazete de perete. Țineți minte copacul-profil „Eminescu”, desenat stângaci de colegii de clasă? Sute, zeci de mii de copaci-Eminescu și milioane de Ștefani cel Mare cu nasul strâmb și ochii încrucișați. După asta involuntar îți plac trandafirii din plastic și icoanele cu ceas.

Sau aici la voi în Internet, de pildă. Pe blogul Vitaliei Pavlicenco mai înțeleg — e din altă generație doamna, potrivește imagini cum poate (bunăoară, articolul „Ce se întâmplă cu AMN” este însoțit de trei fotografii — una cu girafe, alta cu un cerc și alta cu niște animale de care prima dată văd). Acolo, zic eu, se iartă.

Dar iată pe site-urile de știri —nu. Eu zic că asta e culmea:

Pe lângă faptul că au fost lipiți într-o ipostază inexistentă, din câte înțeleg, dl Băsescu strânge o mână care iese din sertarul dlui Ghimpu. Avem cinci mâini într-o poză cu două personaje. Aberația asta cosmică poate apare pe oricare din blogurile unimediștilor, nu și pe site-ul care vine să ne povestească știrea. Cum i-au amăgit pe cei de la „Realitatea” și le-au împins așa site — nu ne duce capul.

Aha, iată la ce am vrut să ajung. La fotografii. Moldovenii și fotografia. Voi ați observat că moldovenii se piaptănă înainte de a se fotografia? Asta pentru că la ei, ca la papuași, fotografia încă îi o amăgeală, un Colaj:UNIMEDIA, nu și un document. Adică pe Obama, alde Reuters, de ce nu-l trec prin Photoshop? Sau, ca să nu mergem departe — pe Al Nostru, de ce nu-l desenează în calculator fotografii, când îi vorba de știre?

Iată, stă dl Președinte pe site-ul PL, nimănui nu încurcă:

De ce nu l-au făcut frumos și strălucitor cum pot fotografii de la nuntă:

Sau cum pot copiii ăștia stiloși, cărora tata le-a luat „Canon” și care stau toată ziua de pun note joase altor fotografi, pe site-urile pe care își bagă capodoperele:

De ce, de ce — pentru că fotografia îi document. Și dacă te-ai băgat la făcut știri, lasă colajele.

Nu de alta, dar se supără Băsescu.

UPD: S-ar fi supărat și Medvedev:

VIP magazin și-a tras azi site nou, normal. Ieri a dat premii moldovenilor „influenți”. Mai multe detalii — la fete(acolo aflăm că zămosul presurat cu carne bâhlită se numește „Prosciutto and melone”, io-maio!)

Tot acolo s-a făcut o licitație, se vindeau tablouri, majoritatea despre șapte aprilie — mâzgâleli, în mare parte. Banii de la licitație se vor duce la înălțarea unui monument dedicat lui Valeriu Boboc și celor care au mai suferit de pe urma interacțiunii cu polițaii. Deși n-am cumpărat eu tablourile (nici Tudor Darie, cu care stăteam la o masă, deși îi spuneam că poate să-și permită și un tablou, dacă tot a vândut niște site-uri), respectiv fără aport financiar la ridicarea monumentului, voi ruga băieții de la vipmagazin să găsească un sculptor normal, că ai noștri iar s-or apuca să ne urâțească orașul cu lumânări, stele, aripi, ochi, mâini și ce mai știu ei acolo să sculpteze.

Varianta mea de monument îi cea de mai jos.

Ansamblul monumental „Vin menții”:

Dacă tot nu vă e somn, iar eu am treabă, ne amintim copilăria, cu oăngiștii ei cu tot.

Păcat, nu mai merge site-ul coalitia2005.md, dar găsim referințe interesante pe google, precum asta: [url=http://www.coalitia2005.md/upload/helena_paparizou_greece.mp3]. Cineva stoca muzon pe serverul COALIȚIEI.

Era prin 2005, matincă taman trebuia ales parlamentul, în martie. Atunci mai mult râs oăngist de la noi, mulți dintre ei, mai nou, deputați („de-ai noștri”, evident) s-a cuplat în Coaliția—2005 și a aruncat pe pulă jumătate de milion de dolari, bani americani. Adică nu chiar toți banii — o parte din ei, cei destinați campaniilor de „sensibilizare”. De obicei, oăngiștii ne sensibilizează din televizoare și printuri cu mesaje de nivelul spamului de care a primit fiecare din voi, cu attachment în powerpoint („viața e frumoasă” și alte minciuni — uneori am impresia că cineva îl plătește pe Paulo Coelho să deseneze powerpointurile estea).

Cât face sloganul „Spune sărăciei NU!” Nu-ți rămânde decât să spui castrării oăngiștilor DA.

Da, despre campanie. Multe ONGuri și-au făcut vânt atunci să stimuleze prezența tinerilor la vot.

Așa, spre exemplu:

Pizdeț. Toată viața m-am temut să fiu curechi și iată, în sfârșit, scăparea.

Astea erau mesaje răspândite prin universități. Grav. Nu pentru că litera „Ă” are tildă în loc de breve deasupra, ci pentru că autorii nu aveau idee cui se adresau — l-o fi durând în cot pe studentul moldovean din 2005 de-i varză sau pătrunjel.

Eu și cu pațanii, în 2005 am tipărit placatele noastre:

Și unul oleacă mai deștept, că doar nu eram varză:

Normale, unicele care mi-au placut în acea campanie (emoticon cu limba scoasă afară).

De cum erau aninate prin universități, posterele astea erau furate imediat, arătate prietenilor, duse la cămin și lipite cu grijă de perete. Asta, blea, se cheamă eficiență. De fiecare dată când se dădea vreo petrecere în camera cutare sau cutare, dar asta se întâmplă zi de zi la cămine, lumea le vedea, își amintea de alegeri și își spunea: „nu sunt varză”.

Continuarea istoriei — altă dată.

Apropo, de ce în benzile desenate americane, oamenii care dorm fac „Z-z-z-z-z”?

Hai să mai vorbim despre filme. La premiera filmului (?) moldovenesc „Lupii și zeii”, pe toată durata proiecției, în sală se auzea un sforăit puternic. Se pare că vinovatul lucrează la Radio „Europa Liberă”:

Dumitru Crudu ne anunță că „după vizionare, majoritatea cinefililor au ajuns la acelaşi numitor comun că e un film reuşit”.

Majoritatea cinefililor stau pe TORENTE și abia așteaptă să „toarne” cineva filmul încolo. Și dacă pațanii de pe torente vor spune „Жос пэлэрия!” și „Василаке ЖЖОТ!”, atunci da — filmul este unul reușit.

Până una-alta, știm că minoritatea cinefililor (din câte înțeleg, cu ăștia am comunicat, din moment ce dl Crudu cunoaște opinia majorității cinefililor) crede una — „Аффтар выпей йаду”.

Doar bezdelnicii stau și își caută de păduchi, zi și noapte, blogurile.

Marș la treabă, puturoșilor!

Iată, pe scurt, câteva chestii care trebuiesc spuse într-o scurtă pauză de render:

a. Nici anul acesta n-am fost scutiți de știri despre „autoritățile” care „au fost luate prin surprindere de venirea zăpezii”. Noi știm încă de la grădiniță că iarna ninge, iar ei îs luați prin surprindere, an de an.

— Dom’ viceprimar, veniți rebde-rebde ‘ncoa! Ia priviți cum ninge!

— Iahuieiu! Dom’ pretor, chiar ninge! Da nu nahui!

b. Care pidaras a scos apostroful de pe tastatură, când îs la limba română? Enervant.

c. Alde băieții de la Jurnal au ieșit să curățe zăpada, chiar sub nasul primăriei.

Ei au făcut oleacă de show, mediatizând procesul, dar li se iartă. Pentru că alții n-au avut inițiative similare. Angajaților unei bănci din SUA nu le-ar fi rușine să iasă afară cu lopata. Asta se cheamă societate civilă. Noi însă așteptăm oamenii de la ЖЭК.

d. La noi, societatea civilă a fost omorîtă de oăngiști. Cel mai umil coordonator de proiect împuțit se crede societate civilă. Și în timp ce pațanii de la Jurnal dau pizdeală cu lopata la cinci metri de primărie, mintea oăngistului moldovean n-ar putea genera alte idei decât tipărirea de postere „Să deszăpezim orașul!” (cu logourile finanțatorilor pe jumate de placat) și organizarea unui seminar „Deszăpezirea Chișinăului — realități și perspective”.

Seara, coordonatorul va pleca mulțumit spre casă, convins de propria utilitate. La bucătărie, va scoate din geantă biscuiții „Ja”, zahărul „Cinci inimioare” și își va fierbe un ceai „Dilmah” sau o cafea „Jacobs”, sau ce i-o mai fi rămas de la coffee-break.

*UPD de la Oleg: baietii in negru de la Pentalog. Aceia golubye sunt de la Acvila.