Domeniu dăruit de pațani.
January 20th, 2010

Bloguri.

O, Ghena și-a tras blog. Frumos.

Tabloul lui, intitulat „Pațani”, mi-a bucurat privirea acum câțiva ani:


și m-a încântat. Adorabil.

.

Iar pe blogul comunei Step-Soci stau 25 de cântăreți din finala Eurovisionului moldovenesc.

La Step-Soci viața fierbe: „Eu personal, cât şi angajaţii şi funcţionarii publici din primărie, consilierii consiliului comunal Step-Soci suntem indignati de comportamentul neadecvat al consilierului M. Bacioi in timpul sedintilor consiliului cât si zi de zi, exprimată prin informaţii minciunoase împotriva noastră, înjosiri si calomnii.”

Și, apropo:

Efectivul de animale în sectorul obştesc:
a) bovine -290
b) porcine -343
c) ovine – 376
d) cabaline -30
Pensionari – 597
Consilieri -(сonfiguraţia politică) -11

January 18th, 2010

Eurovision now! (1)

Bun, dacă tot ni s-a spus cine merge în finala națională, haideți să-i vedem. Facem Eurovisionul nostru, aici.

Aștept să vedem, în comentarii, ce vă place și ce nu vă place din cântecelele alese pentru finală. Cine merită și cine nu. Fără bădărănii, vă rog. Așadar, începem de la coadă.

24. SunStroke Project — „Believe”

Mie, de pildă, nu-mi place saxofonul, instrumentul saxofon, dar asta-i treaba mea personală. Voi?

.

25. Irina Tarasiuc — „Lucky star”

Parcă am mai auzit ceva de genul, pe undeva. Dar asta-i treaba mea personală. Voi?

Pe mâine.

December 31st, 2009

Șapte, șase, cinci, patru, trei, doi, artificiile!

Șocant!

Redacția blogului nostru a intrat în posesia unei secvențe video inedite. În exclusivitate, pentru cititorii noștri — felicitarea președintelui, înainte de M1. Dle Ghimpu, aveți cuvântul:

Câtă minciună în jurul meu — eu credeam că transmisiunile astea îs în direct :-P

La mulți ani, țară!

Dokajite, v novom godu, chto sposobny samostoiatelino ustroiti svoiu sudibu!

Beți un stakan de jin!

Șapte, șase, cinci, patru, trei, doi, artificiile!

December 31st, 2009

La mulți ani — 1.

Eu ziceam să vă felicite oameni interesanți aici, dar pentru că majoritatea lor dorm beți sub masă, vă felicită cine poate.

Prima vine autoarea celui mai citit blog din Moldova, care declară, mincinos, că se adresează publicului „celui mai citit blog din Moldova” (lasă ea la dânsa în blog să umble cu amăgelile). Ta-daaa-aaam:

[dailymotion id=xboz6w]

Pe mâine.

December 30th, 2009

Colaj:UNIMEDIA

Majoritatea lucrurilor pe care le vedem în jur, arată ca din cur (eu de cei din Moldova zic; celorlalți, care au fugit din zona fostei Uniuni, le-a mers). Asta face ca și fizionomiile noastre să își imprime, involuntar, mimici de parcă ne-am afla într-un cur enorm (ei, la cum miroase în Chișinău, presupun că ne aflăm, doamnelor și domnilor, fix acolo). Tax, de ce am început eu vorba asta.

Aha. Despre cultura vizuală la moldoveni. Moldovenii nu o au — pentru că îs deprinși să fie înconjurați de urât și continuă să nască urâțenii în jur. Spre exemplu — noi spunem străinilor, rușinați: „eh, trebuia să veniți vara, să vedeți ce verde și frumos e orașul” însă nu facem nimic pentru ca acesta să fie frumos oricând.

Tot moldoveni vor sări să întrebe „ce-ai făcut tu ca să ai un oraș frumos?” Nimic n-am făcut, pentru că există om plătit de minister să se ocupe de asta, punct. Eu, bleadi, vi-s de vină că ăștia topesc gard în jurul președinției? Eu v-am construit non-stopuri sub casă? Eu v-am desenat logotipul berii „Chișinău”?

Măi, voi mă ascultați? Matincă ați plecat cu toții la munte și eu grăiesc în dodii aici. Sau lucrați la Primărie și v-au închis internetul?

Despre cultura vizuală, da. Aceasta se cultivă în școli, mai ales când îs puși elevii să deseneze gazete de perete. Țineți minte copacul-profil „Eminescu”, desenat stângaci de colegii de clasă? Sute, zeci de mii de copaci-Eminescu și milioane de Ștefani cel Mare cu nasul strâmb și ochii încrucișați. După asta involuntar îți plac trandafirii din plastic și icoanele cu ceas.

Sau aici la voi în Internet, de pildă. Pe blogul Vitaliei Pavlicenco mai înțeleg — e din altă generație doamna, potrivește imagini cum poate (bunăoară, articolul „Ce se întâmplă cu AMN” este însoțit de trei fotografii — una cu girafe, alta cu un cerc și alta cu niște animale de care prima dată văd). Acolo, zic eu, se iartă.

Dar iată pe site-urile de știri —nu. Eu zic că asta e culmea:

Pe lângă faptul că au fost lipiți într-o ipostază inexistentă, din câte înțeleg, dl Băsescu strânge o mână care iese din sertarul dlui Ghimpu. Avem cinci mâini într-o poză cu două personaje. Aberația asta cosmică poate apare pe oricare din blogurile unimediștilor, nu și pe site-ul care vine să ne povestească știrea. Cum i-au amăgit pe cei de la „Realitatea” și le-au împins așa site — nu ne duce capul.

Aha, iată la ce am vrut să ajung. La fotografii. Moldovenii și fotografia. Voi ați observat că moldovenii se piaptănă înainte de a se fotografia? Asta pentru că la ei, ca la papuași, fotografia încă îi o amăgeală, un Colaj:UNIMEDIA, nu și un document. Adică pe Obama, alde Reuters, de ce nu-l trec prin Photoshop? Sau, ca să nu mergem departe — pe Al Nostru, de ce nu-l desenează în calculator fotografii, când îi vorba de știre?

Iată, stă dl Președinte pe site-ul PL, nimănui nu încurcă:

De ce nu l-au făcut frumos și strălucitor cum pot fotografii de la nuntă:

Sau cum pot copiii ăștia stiloși, cărora tata le-a luat „Canon” și care stau toată ziua de pun note joase altor fotografi, pe site-urile pe care își bagă capodoperele:

De ce, de ce — pentru că fotografia îi document. Și dacă te-ai băgat la făcut știri, lasă colajele.

Nu de alta, dar se supără Băsescu.

UPD: S-ar fi supărat și Medvedev:

December 24th, 2009

Vin menții.

VIP magazin și-a tras azi site nou, normal. Ieri a dat premii moldovenilor „influenți”. Mai multe detalii — la fete(acolo aflăm că zămosul presurat cu carne bâhlită se numește „Prosciutto and melone”, io-maio!)

Tot acolo s-a făcut o licitație, se vindeau tablouri, majoritatea despre șapte aprilie — mâzgâleli, în mare parte. Banii de la licitație se vor duce la înălțarea unui monument dedicat lui Valeriu Boboc și celor care au mai suferit de pe urma interacțiunii cu polițaii. Deși n-am cumpărat eu tablourile (nici Tudor Darie, cu care stăteam la o masă, deși îi spuneam că poate să-și permită și un tablou, dacă tot a vândut niște site-uri), respectiv fără aport financiar la ridicarea monumentului, voi ruga băieții de la vipmagazin să găsească un sculptor normal, că ai noștri iar s-or apuca să ne urâțească orașul cu lumânări, stele, aripi, ochi, mâini și ce mai știu ei acolo să sculpteze.

Varianta mea de monument îi cea de mai jos.

Ansamblul monumental „Vin menții”:

December 23rd, 2009

Despre curechi.

Dacă tot nu vă e somn, iar eu am treabă, ne amintim copilăria, cu oăngiștii ei cu tot.

Păcat, nu mai merge site-ul coalitia2005.md, dar găsim referințe interesante pe google, precum asta: [url=http://www.coalitia2005.md/upload/helena_paparizou_greece.mp3]. Cineva stoca muzon pe serverul COALIȚIEI.

Era prin 2005, matincă taman trebuia ales parlamentul, în martie. Atunci mai mult râs oăngist de la noi, mulți dintre ei, mai nou, deputați („de-ai noștri”, evident) s-a cuplat în Coaliția—2005 și a aruncat pe pulă jumătate de milion de dolari, bani americani. Adică nu chiar toți banii — o parte din ei, cei destinați campaniilor de „sensibilizare”. De obicei, oăngiștii ne sensibilizează din televizoare și printuri cu mesaje de nivelul spamului de care a primit fiecare din voi, cu attachment în powerpoint („viața e frumoasă” și alte minciuni — uneori am impresia că cineva îl plătește pe Paulo Coelho să deseneze powerpointurile estea).

Cât face sloganul „Spune sărăciei NU!” Nu-ți rămânde decât să spui castrării oăngiștilor DA.

Da, despre campanie. Multe ONGuri și-au făcut vânt atunci să stimuleze prezența tinerilor la vot.

Așa, spre exemplu:

Pizdeț. Toată viața m-am temut să fiu curechi și iată, în sfârșit, scăparea.

Astea erau mesaje răspândite prin universități. Grav. Nu pentru că litera „Ă” are tildă în loc de breve deasupra, ci pentru că autorii nu aveau idee cui se adresau — l-o fi durând în cot pe studentul moldovean din 2005 de-i varză sau pătrunjel.

Eu și cu pațanii, în 2005 am tipărit placatele noastre:

Și unul oleacă mai deștept, că doar nu eram varză:

Normale, unicele care mi-au placut în acea campanie (emoticon cu limba scoasă afară).

De cum erau aninate prin universități, posterele astea erau furate imediat, arătate prietenilor, duse la cămin și lipite cu grijă de perete. Asta, blea, se cheamă eficiență. De fiecare dată când se dădea vreo petrecere în camera cutare sau cutare, dar asta se întâmplă zi de zi la cămine, lumea le vedea, își amintea de alegeri și își spunea: „nu sunt varză”.

Continuarea istoriei — altă dată.

 

This work is licensed under GPL - 2009 | Powered by Wordpress using the theme aav1