Domeniu dăruit de pațani.
July 15th, 2010

Картофелевыкапыватель.

În timp ce überblogherii moldoveni (vorba lui Larry), se joacă cu puțulica prin limuzine, testând — oumaigad! — 4G-ul care în Moldova nahui nimănui nu trebuiește, atâta timp cât industria noastră arată AȘA(Картофелевыкапыватель-ul este de-a dreptul feeric) și AȘA (Moldova, ai женская одежда), lumea fără de bloguri dădea foială:

Apoi iată. Pentru ca inițiativele ca cea de mai sus să aibă un impact și o amploare mai mare, niște băieți au inventat Social Innovation Camp, o tabără la care lumea talentată va încerca să bage proiecte sociale în online. Și dacă, prin minune, aveți idei, luați de încercați. Cică pentru cele mai bune proiecte se vor da bani, pentru implementare. Mai aveți zece zile la dispoziție. Sper că îmi vor curge mucii și mie pe la tabara lor. Iacă niște idei de proiecte.

Până una-alta, băieții de treabă de la VIP magazin scot revistele din tipografie și ne dau voie să publicăm a 120-a parte a proaspătului număr aici. Trah-tibidoh!

July 6th, 2010

Generation П(люшкин).

Eram prin a șaptea. Cam prin ‘94. În fiecare zi, după lecții, mergeam cu cel mai bun prieten, Sașa Roșca, la gunoiștea din preajma liceului. Trăiau câteva familii de burjui prin preajmă, precis. Pentru că de fiecare dată găseam una-două cutii de aluminiu, de la bere. Ele erau unsuroase, de pe ele se scurgea suc de pătlăgică și cădeau coji de cartofi. „Bavaria” era descoperirea cea mai de preț. Literele gotice, argintii, străluceau pe fundalul negru al cutiei. Noi le duceam acasă și le spălam cu grijă. Și le aranjam simetric pe dulap. Frumos. Eu nu țin minte cine și de ce le-a aruncat.

Băieții mai ornau ușile cu cutii de țigări, tot străine. Unii construiau roboți din cutiile de țigări. Toate de prin gunoiști — asta se întâmpla la vârstă nefumătoare, iar tații moldoveni fumau „Temp”, în cel mai bun caz.

Generația Pliușkin. Mama, adună până azi, cutiile și borcănașele de cafea, la balcon. În ograda fiecărui moldovean de treabă găsești o ramă de bicicletă sau o corlată de pat metalic. Peste sute de ani, arheologii vor constata că suntem cei mai mari colecționari de borcane de trei litri din istorie.

Reflexul Pliușkin (2010 e.n.):

Alo, alde reprezentanții Hugo Boss din Moldova, dăruiți-mi un poloboc de parfum! Pentru reclamă. Că altfel am așa o ciudată impresie că borcanele astea se tăvălesc fără niciun rost, în dulap.

Eu le-oi mai ține, nici nu știi.

July 4th, 2010

Boicot moldovenesc.

Adorabil. Pe site-ul rusesc „Odnoklassniki” există mișcare numită „Boycott la tot ce e rusesc”:

Klass.

July 2nd, 2010

Revoluție!

Revoluția dizainului moldovenesc a avut loc astăzi, 2 iulie 2010, după ce muzicanții din Snails au băgat hârtia în imprimantă și au apăsat butonul „Print”. Iată ce ieșea din fundul printerului:

Clientul a ținut să-și exprime admirația față de huineaua asta noua lor carte de vizită:

Lilian GSM
02-Jul-10 15:43
Hmr forever -am
printat.mircea-i
extaziat!multumim
drujishcea!

Iată cum.

June 30th, 2010

Breaking news din Căinari.

Atenție-atenție! Știri fierbinți din orașul Căinari! În Căinari nu se întâmplă nimic!

Am fost noi (blogherița Vlada și blogherul fără cititori Andrian) duminica asta la Căinari. Scopul acestei vizite-fulger va rămâne secret, chiar și pentru cei trei vizitatori.

Orașul (?) Căinari, fostul centru administrativ al fostului raion Dumbrăveni are site (o fereastră în lume). În rest — nu are nimic.

Este locul perfect pentru a filma un film despre cum s-a terminat cel de-al Treilea Război Mondial. Roboții au fost împușcați, potlogarii. Nevestele își întâmpină eroii:

Indicatorul rutier „loc de parcare a bicicletelor” a fost zărit pentru prima dată în viață, de tustrei. În ansamblu cu un fenomen rar întâlnit în orașul Căinari — locuitor al orașului Căinari:

La Căinari bilingvismul este armonios iar inscripțiile se traduc în limba necesară:

Participanții la absurda expediție intuiesc necesitatea luării tălpășiței. Din păcate, aceștia nu vor reuși să viziteze și mai absura localitate „Homuteanovca” (fotbal, nemții contra englezilor, știți voi). În schimb, vor trece prin Puhoi. Pohui.

În Puhoi oamenii sunt gospodăroși și cu inițiativă, de asta au construit la intrarea în sat un arc, din vagoncă (lambriuri) din plastic și cu ceas. La Puhoi îi veșnic ora 7:14 (ia încearcă și schimbă bateria ceasului). Autorii-gospodari ai ansamblului monumental din plasmas sunt invitați să ardă în iad, cot la cot cu restauratorii bisericii din Căușeni.

Oamenilor gospodari din Puhoi li-i pohui, ei au GPS:

La Chișinău totu-i pe vechi:

Iată așa o istorie interesantă ni s-a întâmplat nouă duminica asta.

June 28th, 2010

Mișin, imposibăl.

a. Publika TV este o corporație media. O corporație media știe de existența legii audiovizualului și legii presei.

b. Rețeaua socială Facebook este un spațiu public.

c. În contextul apărării reputației postului de televiziune la care este angajat, Dumitru Mișin scrie următoarele, pe Facebook, care este un spațiu public:

d. „Hahol” îi calificativ ofensator, da. Care vizează vreo 45 de milioane de oameni.

e. Dumitru Mișin reprezintă postul de televiziune Publika TV care „nu face discriminare între telespectatori pe criterii de limbă şi cultură. Deviza ştirilor Publika TV este „AUDIATUR ET ALTERA PARS””.

f. Prezentatorul Publika TV Dumitru Mișin trebuie futut în cur la Publika TV, în emisie directă, în prime time. Și concediat.

f’. Conducerea Publika TV trebuie să își ceară scuze, publik, față de ucraineni.

g. Contextul iscării conflictului dintre el și E. L. este irelevant. Un jurnalist (și Mișin asta pretinde că este) se va abține de la etichetări insultătoare. Luând apărarea postului de televiziune Publika TV, acesta reprezenta direct postul de televiziune Publika TV.

h. Îndemn producătorii Publica TV să se gândească serios la punctul „f”. Recordul audienței va fi bătut, garantat. Alde Prime va plânge de ciudă că nu-l au pe Mișin în echipă.

i. Jurnalistul Mișin ar face bine să nu se exprime despre putori și ceapă bâhlită, roiul de muște planând nonstop deasupra căciulii acestuia. Colegii lui știu asta.

h. Audiatur, bleadi, et altera pars, nahui!

June 26th, 2010

Frumusețea altor insecte din România.

Câtă poezie:

Scopuri Majore
1. Atingerea unui înalt nivel de civilizaţie;
2. Protecţia drepturilor Consumatorilor de Cultură şi Artă;
3. Promovarea concurenţei în domeniul artistic;
4. Evidenţierea publică a nonvalorilor si defavorizarea lor;
5. Protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe;
6. Încurajarea activităţii artistice a oamenilor de artă liberi, precum şi a colectivităţilor culturale şi profesionale;
7. Încadrarea tinerilor din Republica Moldova în procesul de creare a valorilor estetice;
8. Stabilirea unui parteneriat lucrativ şi efectiv, între organele administraţiei publice centrale şi locale ale RM, cu factorii decizionali ai societăţii civile în problemele ce ţin de cultură, artă si civilizaţie;
9. Promovarea valorilor muzicale şi culturale autohtone autentice. Protejarea lor în cadrul proceselor de globalizare economico-culturală și integrare europeană;

Despre dânșii a scris, cu un înalt nivel de civilizație, Hosă. Eu nu pot să adaug decât că spotul video (dreapta-jos) este nonvaloare și vă îndemn, evidențiind-o public, să o defavorizați. Iar ăsta din spot, cu „Nanana-nina-nuna”, mă face să mă tem de amenințătoarea „încadrare a tinerilor din Republica Moldova în procesul de creare a valorilor estetice”. Și, în genere, cei care scriu cu majusculă „Consumatori de Cultură și Artă” îs strașnici oameni cu scopuri majore.

Moldovenii, din frica de a părea prea puțin români, vorbesc o limbă de lemn. Ei „achiziționează” în loc să cumpere, „vizionează” în loc să privească, „se deplasează” în loc să meargă.

Și se tem de calchieri. Îi calchiere din rusă! Vesipizdeț! Calchierile îmbogățesc limba (vezi DEX). Patru milioane de oameni înțeleg că „mi s-a primit” înseamnă „am reușit”; asta se cheamă limbă uzuală. În societățile sănătoase, uzul devine normă — englezii n-au „calchieri”.

Ia mai terminați să vă plângeți pe rusificare. În România nu se traduc sloganurile reclamelor — toate reclamele se termină cu câte o frază în engleză. La noi e mai bine, da. Sloganurile sunt pe românește.

Să revenim la limba vorbită de oamenii sănătoși la minte. Iată un avertisment de pe site-ul lui Pelevin, care apare la încercarea de a copia textul:

Simplu, ca la oameni.

Redacția blogului nostru personal se întristează dându-și seama că, pe timpuri, limba română era simplă și frumoasă — ca în cartea cu care ucid taracanii — „Alte insecte din România” (București, 1928). Pac! Insistăm să citiți articolul până la capăt:

This work is licensed under GPL - 2009 | Powered by Wordpress using the theme aav1